Ziua Internațională a Îmbrățișărilor este sărbătorită pe 21 ianuarie și promovează un mesaj pozitiv, respectiv, importanța contactului uman și a gesturilor simple de afecțiune, scopul principal al acestei zile fiind acela de a încuraja oamenii să-și arate afecțiunea și sentimentele în public, fără rușine.
Christian Dior a fost un creator de modă francez, maestru al formelor şi materialelor, ce a revoluționat industria modei în perioada postbelică, care prin colecția intitulată „New Look” a redefinit stilul feminin, transformând moda într-un simbol al luxului și al eleganței, lăsând o moștenire durabilă în lumea haute couture, fondatorul uneia dintre cele mai importante case de modă din lume, Christian Dior SA.
James Watt a fost un matematician, inventator, inginer și chimist scoțian, renumit pentru îmbunătățirile aduse motorului cu aburi, ce au revoluționat transportul în timpul Revoluției Industriale, cunoscut pentru brevetarea motorului cu dublu efect, a unei locomotive cu aburi timpurii, a dezvoltării conceptului de „cal putere” (CP) și pentru standardizarea unității de măsură pentru putere, care îi poartă numele, Watt (W).
Paul Cézanne a fost un pictor francez, adesea numit „părintele artei moderne”, considerat unul dintre cei mai inovatori pictori de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, opera sa constituind o punte de legătură între impresionism şi cubism, ce se remarcă printr-un stil inovator care combină formele geometrice cu o abordare unică a culorilor și luminii, autorul a peste 900 de picturi în ulei şi 400 în acuarelă, celebru pentru operele „Golful Marsilia văzut din L'Estaque”, „Muntele Sainte-Victoire”, „Jucătorii de cărţi", „Zaharniţa, perele şi ceaşca albastră" şi „Marii scăldători".
Piesa de teatru „Livada de vișini”, una dintre capodoperele literaturii dramatice universale, scrisă de Anton Cehov, finalizată în 1903, reprezintă ultima sa creație dramaturgică, iar premiera acesteia a avut loc în data de 17 ianuarie 1904, la Teatrul de Artă din Moscova, cu doar câteva luni înaintea decesului autorului.
Vittorio Alfieri a fost un dramaturg, poet și filozof italian, considerat fondatorul tragediei italiene moderne, a cărui operă reflectă teme precum libertatea, patriotismul și opoziția față de tiranie, ce a contribuit la revigorarea spiritului național al Italiei câștigându-și titlul de precursor al Risorgimento (procesul de unificare al Italiei), celebru pentru operele „Oreste” (1778), „Saul” (1782), „Mirra” (1784), „Bruto primo” (1786) și „Bruto secondo” (1789).
Molière a fost unul dintre cei mai mari dramaturgi francezi și o figură centrală a literaturii universale, cunoscut pentru comediile sale care combină umorul, critica socială și observația profundă a naturii umane.
John Dos Passos a fost un scriitor, romancier, dramaturg și poet american, cunoscut pentru portretizarea critică a societății americane din prima jumătate a secolului al XX-lea, celebru pentru seria „Trilogia U.S.A.”, ce cuprinde romanele „Paralela 42”, „1919” și „Marile afaceri”.
Édith Piaf a fost cântăreață, textieră şi actriţă franceză, supranumită „Mica privighetoare”, ce a consacrat genul muzical „chanson réaliste”, considerată cea mai mare cântăreață a Franței și una dintre cele mai celebre interprete ale secolului al XX-lea, a cărei voce deosebită reflectă angoasele și frământările unei lumi a sărăciei, celebră pentru melodiile „Non, je ne regrette rien”, „La vie en rose”, „Milord” și „L'Accordéoniste".
Italo Svevo a fost un scriitor italian, pionier al romanului psihologic și unul dintre cei mai importanți scriitori ai modernismului european, cunoscut pentru introspecția profundă și observațiile ironice asupra naturii umane, celebru pentru romanele „O viață” (1892), „Senilitate” (1898) și „Conștiința lui Zeno” (1923).
Dumitru Bagdasar a fost un medic român, fondatorul şcolii româneşti de neurochirurgie, profesor al Facultății de Medicină din București și membru post-mortem al Academiei Române.
Gian Lorenzo Bernini a fost un arhitect, pictor și poet italian, considerat cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea, creatorul stilului baroc în sculptură și unul dintre reprezentanții de seamă ai acestui stil, ale cărui lucrări se remarcă prin realism, expresivitate emoțională și dinamism, celebru pentru capodoperele „Enea, Anchise și Ascanio”, „Răpirea Proserpinei”, „Extazul Sfintei Tereza”, „David”, Piața Sf. Petru din Roma, Baldachinul din Bazilica Sf. Petru, Palazzo Barberini, Fântânile din Piața Barberini și Scaunul Sf. Petru (Cathedra Petri).
C.S. Lewis a fost un scriitor, profesor universitar și teolog britanic, unul dintre marii intelectuali ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, precum „Creștinism, pur și simplu”, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, „Trilogia Spațiului” și ciclul „Cronicile din Narnia”.
Vasile Voiculescu a fost un poet, dramaturg, prozator și medic român, supranumit „Poetul îngerilor”, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice, ce s-a remarcat prin poezia sa cu tematică religioasă și proza fantastică de inspirație folclorică, celebru pentru volumele „Poezii” (1916), „Din țara zimbrului” (1918), „Poeme cu îngeri” (1927), „Destin” (1933), „Urcuș” (1937) și „Întrezăriri” (1939).
Eugen Ionescu, cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român, ce a scris în limba franceză, reprezentant al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru piesele de teatru „Cântăreața cheală" (1950), „Lecția" (1951), „Scaunele" (1952), „Noul locatar" (1955), „Rinocerii" (1959), „Regele moare" (1962) și „Macbett" (1972).
Mihail Drumeș a fost un scriitor, profesor, redactor și dramaturg român, unul dintre cei mai citiţi autori din perioada interbelică, a cărui activitate literară a fost marcată de o profundă înțelegere a naturii umane, a sentimentelor și a conflictelor interioare, cunoscut pentru romanele „Invitaţie la vals", „Scrisoare de dragoste", „Elevul Dima dintr-a şaptea" și „Cazul Magheru”.
Paul Celan, pseudonimul lui Paul Peisah Antschel, a fost un poet, traducător și eseist român, care a scris în limba germană, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii germane, cunoscut pentru lirica sa profundă și intensă, cu numeroase inovații poetice și lingvistice, caracterizată printr-un stil complicat și criptic ce se abate de la convențiile poetice.
George Eliot, pe numele său adevărat Mary Ann Evans, a fost o scriitoare engleză, ale cărei opere sunt cunoscute pentru realismul, perspicacitatea psihologică, simțul locului și descrierea detaliată a peisajului rural, aceasta dezvoltând metoda de analiză psihologică caracteristică ficțiunii moderne, celebră pentru romanele „Adam Bede" (1859), „Moara de pe Floss" (1860), „Silas Marner" (1861), „Romola" (1863), „Felix Holt, radicalul" (1866), „Middlemarch" (1872) și „Daniel Deronda" (1876).
George Emil Palade a fost un medic român, considerat unul dintre fondatorii biologiei celulare moderne, laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină.
Aurel Vlaicu a fost un inginer, inventator, constructor de avioane, pilot și pionier al aviației, ce a construit unul dintre primele planoare românești, „Aurel Vlaicu-1909”, a inventat și construit primul avion în România, „Vlaicu I”, a realizat primul zbor militar din România și a proiectat primul avion din lume cu fuselaj metalic, „Vlaicu III”.
