(23 noiembrie 1920 – a 20 aprilie 1970)
Paul Celan, pseudonimul lui Paul Peisah Antschel, s-a născut la 23 noiembrie 1920, în Cernăuți și a fost un poet, traducător și eseist român, care a scris în limba germană, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii germane, cunoscut pentru lirica sa profundă și intensă, cu numeroase inovații poetice și lingvistice, caracterizată printr-un stil complicat și criptic ce se abate de la convențiile poetice.
Născut într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană, ortografia românească a numelui său de familie a fost redată ca Ancel, pe care, mai târziu, l-a schimbat cu anagrama „Celan” ca pseudonim literar.
Primele clase le-a urmat la școala evreiască „Safah Ivriah”, studiind în ebraică, apoi a studiat la Liceul Ortodox de Băieți (1930-1936) și la „National Hauptschule” (Școala primară ortodoxă orientală) din Cernăuți, amplasată în cartierul evreiesc, pe care a absolvit-o în 1938.
Datorită mamei sale, în familia sa se vorbea doar limba germană, iar după ce și-a încheiat educația în ebraică, a devenit un membru activ al mișcării socialiste și un susținător al cauzei republicanilor în timpul războiului civil spaniol.
Primul său poem a fost „De ziua mamei” (1938), care era o declarație de dragoste pentru mama sa.
Din cauză că majoritatea universităților din România și-au închis porțile în fața studenților evrei, între 1938-1939 a studiat medicina la Paris, însă în preajma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, s-a întors în orașul natal, unde a fost admis ca student la Universitatea din Cernăuți, la literatura și limbile romanice.
În urma acțiunilor întreprinse împotriva evreilor, în 1942, părinții săi, sub administrația antonesciană, au fost capturați și trimiși într-un lagăr de concentrare, unde și-au găsit sfârșitul, iar Celan a fost trimis într-un lagăr de muncă forțată unde, în ciuda condițiilor mizere, a continuat să scrie poeme, supraviețuind războiului.
După ce a părăsit Cernăuțiul, în perioada 1945-1947 a lucrat ca traducător și lector în București, traducând literatură rusă în limba română, ulterior mutându-se la Viena pentru 6 luni, apoi la Paris, unde în 1948 a publicat prima sa colecție de poezii, „Der Sand aus den Urnen” – „Nisipul din urne”, ce conține și poemul „Todesfuge” – „Fuga morții”, una dintre cele mai cunoscute opere despre lagărele naziste, versul „Moartea este un meșter din Germania”, devenind emblematic pentru literatura Holocaustului.
La Paris și-a continuat cariera de traducător, a studiat filologia la Sorbona, iar din 1959 a predat cursuri de limbă germană la École Normale Supérieure. În 1955 a primit cetățenia franceză.
În 1952 a publicat volumul de versuri „Mac și memorie”, apreciat de criticii vremii și care s-a bucurat de un mare succes, urmat de volumele ce l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului al XX-lea, „Din prag în prag” (1955), „Vorbirea-grilă” (1959), „Trandafirul nimănui” (1963), „Respirație-întoarcere” (1967), „Sori împletiți” (1968), „Lumină-impuls” (1970) și „Ograda timpului” (1976), publicat postum.
Celan a vizitat periodic Germania, susținând și un curs la Universitatea din Freiburg.
În 1967, în urma invitației lui Martin Heidegger, celebrul filozof nazist, Celan a acceptat să-l viziteze la cabana sa din Todtnauberg, cei doi purtând o discuție eliberatoare care, însă, nu a reușit să lămurească nimic.
În urma întâlnirii dificile, întrucât între cei doi se afla trecutul, opresiv și paralizant, Celan a compus poezia „Todtnauberg”, la care Heidegger i-a răspuns cu o scrisoare de mulțumire destul de rece.
Paul Celan a fost un traducător extrem de activ, traducând în limba germană opere din literatura română, portugheză, rusă, engleză și franceză. A tradus din limba germană în limba română povestirile lui Franz Kafka și a colaborat cu prestigioasa revistă „Secolul 20″.
Considerat a fi unul dintre marii poeţi moderni ai lumii, opera sa, influențată de suprarealismul francez, este marcată de experiența Holocaustului și de suferințele pe care le-a îndurat evreu fiind, stilul său fiind caracterizat de inovații lingvistice și poetice radicale, fiind adesea criptic și complex.
Simbol al rezistenței literare și culturale împotriva uitării, Paul Celan a transformat tragedia personală și colectivă într-o operă poetică de o frumusețe și profunzime rar întâlnite, creațiile sale fiind considerate o meditație asupra limitelor și posibilităților limbajului de a reda experiențele extreme, oferind lecții valoroase pentru generațiile viitoare de scriitori și filozofi.
Paul Celan s-a sinucis la 20 aprilie 1970, aruncându-se în râul Sena.
