Adrian Maniu a fost un dramaturg, traducător și unul dintre cei mai importanți poeți români ai perioadei interbelice, membru corespondent al Academiei Române (1933), ce a jucat un rol esențial în evoluția modernismului românesc, reușind o sinteză unică între avangardă și tradiționalismul autohton.
Fănuș Neagu a fost un prozator, dramaturg şi scenarist român, una dintre cele mai distincte voci ale literaturii române postbelice, un maestru al limbajului poetic, al narațiunii expresive și al realismului fabulos, celebru pentru romanele „Îngerul a strigat”, „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, „Scaunul singurătății” și „Amantul Marii Doamne Dracula”.
Radu Stanca a fost un poet, dramaturg, eseist, regizor și actor român, una dintre figurile marcante ale Cercului Literar de la Sibiu, adept al poeziei pure, ruptă de contextul social, baladeşti şi histrionice, dar și al teatrului poetic inspirat din marile mituri ale umanităţii, a cărui operă este considerată fundamentală pentru cultura română postbelică, celebru pentru piesele de teatru „Dona Juana” (1947), „Turnul Babel” (1945), „Greva femeilor” (1945), „Oedip salvat” (1947) și „Secera de aur” (1949), dar și pentru volumul „Versuri” (1980), publicat postum.
Nicolae Breban și este un scriitor, publicist, romancier, eseist și dramaturg român, considerat unul dintre cei mai importanți prozatori postbelici din literatura română, membru titular al Academiei Române, cunoscut pentru romanele „Francisca” (1965), „În absența stăpânilor” (1966), „Animale bolnave” (1968), „Bunavestire” (1977) și „Don Juan” (1981).
Eugen Ionescu, cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român, ce a scris în limba franceză, reprezentant al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru piesele de teatru „Cântăreața cheală" (1950), „Lecția" (1951), „Scaunele" (1952), „Noul locatar" (1955), „Rinocerii" (1959), „Regele moare" (1962) și „Macbett" (1972).
Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, sufleur, revizor şcolar, copist, corector, registrator, director de teatru, comentator politic și ziarist român, George Călinescu considerându-l „cel important dramaturg al limbii și literaturii române, unul dintre cei mai mari scriitori ai acesteia și un reprezentant de seamă al umorului autohton.”
Liviu Rebreanu a fost un prozator, dramaturg şi traducător român, întemeietorul romanului modern în literatura română și unul dintre cei mai mari scriitori români ai secolului al XX-lea, considerat de către Eugen Lovinescu „cel mai mare creator epic al literaturii noastre”.
