(7 decembrie 1598 – 28 noiembrie 1680)
Gian Lorenzo Bernini s-a născut la 7 decembrie 1598, în Napoli și a fost un arhitect, pictor și poet italian, considerat cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea, creatorul stilului baroc în sculptură și unul dintre reprezentanții de seamă ai acestui stil, ale cărui lucrări se remarcă prin realism, expresivitate emoțională și dinamism, celebru pentru capodoperele „Enea, Anchise și Ascanio”, „Răpirea Proserpinei”, „Extazul Sfintei Tereza”, „David”, Piața Sf. Petru din Roma, Baldachinul din Bazilica Sf. Petru, Palazzo Barberini, Fântânile din Piața Barberini și Scaunul Sf. Petru (Cathedra Petri).
Născut într-o familie de artiști ce în 1605 s-a mutat la Roma, tânărul Bernini și-a început activitatea ca asistent al tatălui său, talentatul sculptor florentin Pietro Bernini.
Studiind operele marilor maeștri ai Renașterii și ai Antichității, încă de la o vârstă fragedă, Bernini a demonstrat un talent remarcabil pentru sculptură, fiind apreciat de pictorul Annibale Carracci, intrând sub patronajul Papei Paul al V-lea, impunându-se ca sculptor independent.
Studiul său asupra operei lui Michelangelo este evidențiat în sculptura „Sfântul Sebastian” (1617), realizată pentru cardinalul Maffeo Barberini, devenit ulterior Papa Urban al VIII-lea și cel mai mare protector al său.
Talentul său a atras atenția cardinalului Scipione Borghese, membru al familiei papale, iar sub patronajul acestuia, Bernini a sculptat primele sale grupuri statuare, respectiv, „Enea, Anchise și Ascanio” (1618-1619), ce înfățișează o scenă din Eneida, unde eroul Enea își conduce familia din Troia aflată în flăcări, „Răpirea Proserpinei” (1621-1622), ce o înfățișează pe Proserpina, o zeiță romană adesea asociată cu libertatea, care este răpită și dusă în Lumea de Jos de către zeul Pluto și „Apollo și Daphne” (1622–1625), ce înfățișează punctul culminant al poveștii celor două personaje, așa cum este scrisă în „Metamorfozele” lui Ovidiu, unde nimfa Daphne scapă de avansurile lui Apollo, transformându-se într-un dafin.
Odată cu sculpturile „David”, unde subiectul lucrării este personajul biblic David, pe cale să arunce piatra care îl va doborî pe Goliat și „Bustul Cardinalului Robert Bellarmine”, Gian Lorenzo Bernini a dezvoltat noi tehnici de conștientizare a relației dintre cap și corp, demonstrând o capacitate unică de a surpinde expresii faciale trecătoare cu un realism acut, texturi ale pielii și părului, ce au marcat apariția unei noi perioade în istoria sculpturii occidentale.
La îndemnul papei Urban al VIII-lea, Gian Lorenzo Bernini a realizat prima sa lucrare de arhitectură, remodelând Biserica Santa Bibiana din Roma. Totodată, a fost însărcinat să proiecteze și să construiască structura simbolică de deasupra Altarului Papal din Bazilica Sfântul Petru din Roma, rezultatul fiind faimosul baldachin imens din bronz aurit, executat între 1624 și 1633, format din 4 coloanele de bronz răsucite, cu o înălțime de 92 de metri, flancate de patru îngeri care susțin globul și crucea, decorate cu heruvimi, albine și ramuri de laur și care reprezintă „piatra de temelie a întregii arhitecturi a bazilicii”.
Gian Lorenzo Bernini a supravegheat și decorarea celor patru piloni care susțin cupola Sfântului Petru cu statui colosale, a realizat „Mormântul lui Urban al VIII-lea”, ce îl prezintă pe papă așezat, cu brațul ridicat într-un gest autoritar, în timp ce sub el se află două figuri din marmură albă reprezentând Virtuțile, dar și o serie de mici monumente funerare, dintre care cel mai impresionant este „Memorial pentru Maria Raggi” (1643).
Bernini a contribuit și la înfrumusețarea Romei, realizând „Fontana del Tritone” din Piața Barberini, o transformare dramatică a unei fântâni arhitectonice romane, unde patru delfini ridică o scoică uriașă care îl susține pe zeul mării și „Fontana dei Quattro Fiumi” din Piața Navona, reprezentând un obelisc egiptean antic deasupra unei stânci scobite, alături de patru figuri de marmură care simbolizează cele patru mari fluvii, Dunărea, Nilul, Gange și Rio de la Plata.
La îndemnul cardinalului Federigo Cornaro, Bernini a restaurat și Cappella Cornaro di Santa Maria della Vittoria din Roma, unde a realizat și sculptura „Extazul Sfintei Tereza”, o reprezentare a unei experiențe mistice a marii reformatoare carmelite spaniole Tereza de Ávila, considerată una dintre cele mai importante lucrări ale sale și care reprezintă punctul central al bazilicii.
Colonada lui Bernini din Vatican, din fața Bazilicii Sfântului Petru, este considerată una dintre cele mai faimoase monumente din lume. Comandată de către Papa Alexandru al VII-lea, este formată din 284 coloane a câte 16 metri fiecare, împărțite în patru rânduri, deasupra cărora este amplasată o balustradă pe care se află 140 de statui ce reprezintă sfinți, fecioare, martiri și doctori ai Bisericii, fiecare statuie măsurând 3,20 metri, colonada simbolizând îmbrățișarea credincioșilor care vin să viziteze Bazilica Sfântului Petru și care se adună pentru binecuvântarea papală de Paște.
Cel mai spectaculos decor religios al lui Bernini este „Cathedra Petri” – „Scaunul lui Petru” (1657-66), ce reprezintă un capac din bronz aurit pentru tronul medieval din lemn al papei. Scaunul este susținut de patru figuri impunătoare din bronz reprezentate de Sfinții Ambrozie, Atanasie, Ioan Hrisostom și Augustin, iar deasupra acestuia este amplasată o slavă aurie a îngerilor pe nori și raze de lumină ce emană din porumbelul Sfântului Duh, pictat pe o fereastră ovală.
Gian Lorenzo Bernini a realizat picturi, mai ales pânze mici în ulei, a scris, a regizat și a jucat în piese de teatru și a realizat desene pentru o mare varietate de obiecte de artă decorativă preccum lămpi, mese, oglinzi și chiar trăsuri. A proiectat clădiri laice, biserici, capele, piețe publice, fântâni publice și monumente funerare, ce se remarcă prin versatilitate tehnică și inovație în materie de compoziție, a dezvoltat tehnici inovatoare, reușind să redea marmura într-un mod extrem de natural și expresiv, a redefinit arhitectura barocă, îmbinând spațiul, lumina și decorul pentru a crea o experiență emoțională intensă, transformând Roma într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii.
Gian Lorenzo Bernini s-a stins din viață la 28 noiembrie 1680, la vârsta de 81 de ani, lăsând posterității o moștenire artistică impresionantă, ce continuă să inspire și să uimească până în prezent.
