(15 ianuarie 1622 – 17 februarie 1673)
Molière, pe numele său real Jean-Baptiste Poquelin, s-a născut la 15 ianuarie 1622, în Paris și a fost unul dintre cei mai mari dramaturgi francezi și o figură centrală a literaturii universale, cunoscut pentru comediile sale care combină umorul, critica socială și observația profundă a naturii umane.
Născut la Paris într-o familie de burghezi înstăriți, tatăl său fiind tapiser al curții regale, Molière a beneficiat de o educație aleasă, frecventând prestigiosul colegiu iezuit Clermont (azi Lycée Louis-le-Grand) între anii 1631 și 1639, alături de prințul de Conti, care mai târziu îi va deveni protector. În 1640 a studiat dreptul la Universitatea din Orléans, dar a renunțat la cariera juridică pentru a se dedica teatrului.
În iunie 1643, la doar 21 de ani, Molière a fondat „L’Illustre Théâtre” împreună cu familia Béjart, însă primii ani au fost marcați de dificultăți financiare. După falimentul companiei 2 ani mai târziu, Molière a petrecut 13 ani călătorind prin provinciile Franței cu trupa sa de teatru, perfecționându-și abilitățile de actor și dramaturg, precum și arta de a imita dialectele regionale, incorporându-le mai târziu în comediile sale.
Molière a revenit la Paris în 1658, unde a câștigat protecția regelui Ludovic al XIV-lea, a devenit dramaturg oficial al curții regale și a scris o serie de comedii care l-au consacrat, precum „Tartuffe” (1664), „Don Juan” (1665), „Mizantropul” (1666), „Avarul” (1668), „Burghezul gentilom” (1670) și „Femeile savante” (1672).
Succesul său a început cu „Prețioasele ridicole” (1659), o satiră a pretențiozității sociale, piesă care a devenit atât de populară încât prețul biletelor s-a dublat după prima reprezentație.
Considerat creatorul comediei franceze moderne, Molière a excelat în comedia de caracter și de moravuri, folosind umorul ca armă pentru a-și satiriza contemporanii, operele sale criticând viciile societății, ipocrizia, pedanteria și obsesiile umane, reușind să combine elemente ale Commediei dell’arte cu forme mai rafinate ale comediei franceze. Molière a demonstrat că teatrul poate fi un mijloc de critică socială, oferind perspective asupra ipocriziei, lăcomiei, vanității și altor defecte umane.
„Tartuffe” (1664) și „Don Juan” (1665) au provocat scandaluri majore, fiind interzise pentru critica lor la adresa ipocriziei religioase. Molière a rescris „Tartuffe” de trei ori pentru a obține aprobarea regelui, demonstrând atât perseverența sa artistică, cât și dorința de a evidenția corupția mascată de evlavie. Această abordare îndrăzneață i-a atras nu doar admirația publicului, ci și ostilitatea clerului.
Molière s-a stins din viață la 17 februarie 1673, la vârsta de 51 de ani, după o reprezentație a ultimei sale piese, „Bolnavul închipuit”. Faptul că Molière era actor a contribuit la controversa din jurul său, întrucât profesia sa era considerată incompatibilă cu valorile creștine ale vremii. Din acest motiv, inițial i s-a refuzat o înmormântare creștină, fiind văzut ca un „păcătos”. Totuși, intervenția regelui Ludovic al XIV-lea, protectorul său, a permis o înmormântare discretă, desfășurată noaptea.
