(26 noiembrie 1901 – 27 februarie 1982)
Mihail Drumeș, pe numele real Mihail V. Dumitrescu, s-a născut la 26 noiembrie 1901, în Ohrid, Macedonia și a fost un scriitor, profesor, redactor și dramaturg român, unul dintre cei mai citiţi autori din perioada interbelică, a cărui activitate literară a fost marcată de o profundă înțelegere a naturii umane, a sentimentelor și a conflictelor interioare, cunoscut pentru romanele „Invitaţie la vals”, „Scrisoare de dragoste”, „Elevul Dima dintr-a şaptea” și „Cazul Magheru”.
Născut într-o familie de aromâni, în 1904 aceasta s-a mutat în Balș, unde Drumeș a urmat clasele primare la școala din localitate. A continuat studiile liceale la Colegiul Național „Ioniță Asan” din Caracal și la Colegiul Național „Carol I” din Craiova, susținând bacalaureatul abia în 1925, fiind nevoit să întrerupă studiile din cauza stagiului militar și a războiului. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1928, ulterior lucrând ca profesor de liceu, iar mai târziu, ca profesor universitar.
În 1916, pe când era elev, a debutat cu proză în revista „Licăriri”, iar în 1917 a scris piesa istorică „Pata de sânge”, apreciată de criticii vremii.
Între anii 1922-1924 a fost cronicar al Teatrului Naţional din Craiova pentru ziarul „Rampa” și a debutat în revista „Flamura”, printre ai cărei fondatori se numără.
În 1927 a publicat volumul de nuvele şi schiţe „Capcana” și a fost ales membru al Societăţii Scriitorilor Români şi al Societăţii Autorilor Dramatici.
În 1930 a publicat în foileton, în ziarul „Dimineaţa”, primul său roman, „Sfântul Părere”, rescris sub titlul de „Cazul Magheru”, tipărit în 17 ediţii succesive. Introspecție psihologică cu elemente dramatice, romanul abordează teme spirituale și filozofice, o intrigă polițistă cu reflecții asupra conștiinței și ispășirii, ce urmărește povestea lui Ilarie, un intelectual sensibil și precoce, pasionat de psihologie și de pian care, după moartea devastatoare a iubitei sale, decide să devină medic.
În 1937, Mihail Drumeș a publicat romanul „Invitaţie la vals”, povestea tragică de dragoste dintre Tudor și Mihaela, în care explorează fragilitatea relațiilor și impactul deciziilor asupra destinului, fiind o meditație asupra iubirii ideale, care deși intensă, poate deveni distructivă. Romanul s-a bucurat de un mare succes, fiind tipărit în 35 de ediţii, un record în materie de tiraj, pentru acea vreme.
În 1938 a publicat romanul „Scrisoare de dragoste”, o critică subtilă a ipocriziei societății și a modului în care aceasta influențează alegerile personale, ce prezintă povestea lui Dinu și a Ilincăi, doi tineri prinși între dorințele lor și constrângerile sociale.
Bucurându-se de un mare succes, în 1939 a devenit proprietarul editurii „Bucur Ciobanul” din Bucureşti, unde a publicat literatură pentru copii și tineret, unele scrise chiar de el sub diverse pseudonime.
În 1946 a publicat romanul „Elevul Dima dintr-a șaptea”, un roman cu accente autobiografice, ce reflectă viața de liceu și relațiile complexe dintre elevi și profesori, o poveste despre prietenie, loialitate și frământările adolescenței.
Mihail Drumeș a scris și piese de teatru, dramaturgia sa fiind caracterizată de dialoguri bine construite și de o analiză psihologică profundă, dintre care cele mai reprezentative sunt „Ioana d’Arc” (1932), „Năluca” (1940), „O crimă pasională” (1941) și volumul de teatru „Trei comedii” (1940).
În timpul regimului comunist, din cauză că era proprietar de editură, a trecut printr-o perioadă dificilă, fiind marginalizat. După o lungă pauză, în 1961 a publicat romanul realist „Se revarsă apele”, ce are ca temă răscoala din 1907, urmat în 1974 de romanul „Arde Prahova”, ce are ca subiect lupta ilegaliștilor comuniști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mihail Drumeș a scris şi cărți pentru copii şi tineret, respectiv, volumele „Poveşti alese”, „Povestea după Andersen”, „Prinţul muzicii”, „Ocolul pământului”, „Mari invenţii”, „Povestiri despre cutezători” și „Povestea neamului românesc. De la început şi până în zilele noastre. Pagini din trecut”.
Prin sensibilitatea și profunzimea cu care a abordat temele universale ale existenței umane, Mihail Drumeș rămâne o figură marcantă a literaturii române, opera sa continuând să fie apreciată datorită talentului său de a crea povești captivante cu răsturnări spectaculoase de situație, precum și a abilității de a surprinde psihologia personajelor într-un mod convingător.
Mihail Drumeș s-a stins din viață la 27 februarie 1982.
