Personalitatea zilei – George Eliot

(22 noiembrie 1819 – 22 decembrie 1880)

George Eliot, pe numele său adevărat Mary Ann Evans, s-a născut la 22 noiembrie 1819, în Warwickshire și a fost o scriitoare engleză, ale cărei opere sunt cunoscute pentru realismul, perspicacitatea psihologică, simțul locului și descrierea detaliată a peisajului rural, aceasta dezvoltând metoda de analiză psihologică caracteristică ficțiunii moderne. Este celebră pentru romanele „Adam Bede” (1859), „Moara de pe Floss” (1860), „Silas Marner” (1861), „Romola” (1863), „Felix Holt, radicalul” (1866), „Middlemarch” (1872) și „Daniel Deronda” (1876).
Născută în familia administratorului de moșie Robert Evans, de la vârsta de cinci ani a studiat la internatul „Attleborough” din Warwickshire, la nouă ani a fost transferată la internatul din Nuneaton, iar de la treisprezece ani a urmat studiile la Coventry, pe care le-a finalizat în 1836, fiind nevoită, după moartea mamei sale, să se întoarcă acasă pentru a se ocupa de gospodărie.
Pasionată de lectură, a avut parte de o educație conservatoare, dominată de învățăturile creștine, care au determinat-o, sub influența clericului evanghelist John Edmund Jones și a predicilor sale dramatice despre salvările personale prin credință și sacrificiu religios, să renunțe la devoțiunea evanghelică, considerând că moralitatea personală, nu cea bazată pe autoritatea unei credințe religioase, trebuie să fie precumpănitoare.
Și-a asumat rolul de stăpână a casei tatălui său, a realizat traduceri ale operei filozofului Baruch Spinoza, iar în 1846 a tradus lucrarea „Viața lui Isus” a lui David Strauss, o narațiune lipsită de orice elemente supranaturale.
În 1849, după moartea tatălui său, s-a mutat în Londra, unde s-a angajat ca redactor asistent la „Westminster Review”, publicând numeroase eseuri și recenzii. A luat contact cu un grup cunoscut sub numele de „pozitiviști”, din care făcea parte și George Henry Lewes, strălucit filosof și critic literar, cu care a avut o relație. Chiar dacă Lewes era despărțit de soția sa, acesta nu obținuse divorțul, relația celor doi fiind un adevărat scandal în acele vremuri, cei doi sfidând convențiile și dezaprobarea familiei.
În 1854 a tradus opera „Esența creștinismului” a lui Ludwig Andreas Feuerbach și fiind impulsionată de dorința de a scrie beletristică, în 1858 a publicat „Scene din viața clericală”, ce cuprinde trei povestiri scurte inspirate de amintirile sale din copilărie.
În 1859 a publicat romanul „Adam Bede”, ce explorează moralitatea, vinovăția și iertarea, care s-a bucurat de un mare succes, fiind considerat drept cel mai bun roman pastoral.
George Eliot a continuat reconstruirea delicată a amintirilor sale legate de Warwickshire, publicând romanele „Moara de pe Floss” (1860), o poveste semi-autobiografică despre relația complexă dintre frații Tom și Maggie Tulliver și „Silas Marner” (1861), o poveste despre un țesător retras, ce se remarcă prin realism și abordarea unor varietăți de probleme, de la religie la industrializare și comunitate.
„Romola” (1863) este un roman istoric plasat în Florența secolului al XV-lea, în perioada Renașterii. Pentru documentarea acestui roman, George Eliot a locuit o perioadă în Florența, unde a studiat obiceiurile și valorile unei culturi diferite, reușind să vadă societatea ca pe un întreg.
Romanul „Middlemarch” (1871-1872), publicat în opt volume, este considerat o capodoperă a literaturii engleze din secolul al XIX-lea. Opera oferă o imagine complexă a vieții provinciale din Anglia, analizând viața dintr-un oraș fictiv de provincie, Middlemarch, în anii 1830, abordând o gamă largă de teme sociale, politice și personale, precum căsătoria, rolul femeilor în societate, lupta dintre idealism și realitate, progresul, reformele, ambiția și dezamăgirea, fiind descris de către Virginia Woolf drept „unul dintre puținele romane engleze scrise pentru adulți”.
Prin portretizarea realistă a personajelor și prin explorarea complexității lor morale și psihologice, George Eliot a revoluționat literatura, fiind una dintre primele scriitoare care au abordat subiecte controversate, precum relațiile conjugale eșuate, ipocrizia religioasă și rolul femeilor în societate.
Pentru a fi sigură că operele sale vor fi luate în serios, dar și pentru a evita anumite prejudecăți, întrucât în acea perioadă femeile nu se bucurau de același succes la public precum bărbații, Mary Ann Evans a folosit pseudonimul George Eliot, asemeni altor scriitoare celebre din epocă.
George Eliot a transformat ficțiunea într-o critică serioasă la adresa problemelor vieții și într-un instrument de investigație socială și psihologică, contribuind la faptul că, pentru a fi luate în serios, scriitoarele nu au mai fost nevoite să-și ascundă sexul în spatele unui pseudonim masculin.
George Eliot s-a stins din viață la 22 decembrie 1880.