(12 februarie 1828 – 18 mai 1909)
George Meredith s-a născut pe 12 februarie 1828, în Portsmouth și a fost un poet și scriitor englez, unul dintre principalii autori ai perioadei victoriene, ale cărui scrieri se disting prin dialog strălucit, bogat în metafore și intervenții lirice, calitatea aforistică a limbajului, studiul psihologic al caracterelor și viziunea subiectivă asupra vieții, celebru pentru romanele „Suferințele lui Richard Feverel” (1859), „Sandra Belloni” (1864), „Egoistul” (1879) și „Diana din Crossways” (1885).
S-a născut într-o familie modestă, fiind fiul unui croitor, iar de la vârsta de 5 ani a rămas orfan de mamă, primind o mică moștenire, ceea ce i-a permis să urmeze cursurile unui seminar local superior și, astfel, să-și asume un comportament oarecum aristocratic, cu atât mai mult cu cât familia sa considera că sunt descendenți ai regilor și căpeteniilor galeze. Pe când avea 11 ani, afacerea tatălui său a dat faliment, fiind nevoit să se confrunte cu realitatea dură a vieții, în contrast cu rolul pe care și-l asuma.
În 1840, George Meredith a primit o a doua moștenire, de la o mătușă, ceea ce i-a permis să studieze la o scoala cu internat, iar din 1842 la Școala Moraviană din Neuwied, Germania, primind o educație religioasă, ce i-a dezvoltat pasiunea pentru cultură și sport, l-a încurajat să gândeacă liber și l-a expus influențelor literare europene.
După ce și-a încheiat educația formală, în 1844 s-a întors în Anglia și a încercat să urmeze o carieră în drept, devenind ucenicul unui avocat londonez. Cum domeniul nu l-a pasionat câtuși de putin, în scurt timp a abandonat, dedicându-se literaturii.
George Meredith și-a început cariera literară ca poet, iar în 1851 a publicat prima sa colecție de poezii „Poems”. Deși a primit laude din partea unor scriitori celebri, nu s-a bucurat și de un succes financiar.
Împins de nevoile financiare, a schimbat genul literar și a început să scrie proză. În 1855 a publicat romanul „The Shaving of Shagpat: An Arabian Entertainment”, o lucrare originală în concepție, dar care imita romanului „O mie și una de nopți”, fiind lăudată de George Eliot, considerând-o „o operă de geniu, și de geniu poetic”.
În 1859 a publicat romanul „Suferințele lui Richard Feverel”, o comedie romantică ce explorează conflictul între autoritatea părintească rigidă și impulsurile naturale ale tinerilor, tratând relația dintre un baronet și fiul său care se îndrăgostește de o fată din clasa de jos. Romanul este bogat în aluzii, metafore, proză lirică și dialoguri ingenioase, psihologia motivului și a raționalizării fiind explorate în profunzime. Cititorii l-au găsit indecent și a fost interzis de către bibliotecile de împrumut, fiind considerat prea îndrăzneț.
În 1861 a publicat „Evan Harrington”, un roman semi-autobiografic, în care George Meredith satirizează rigiditatea claselor sociale britanice și explorează povestea fiului unui croitor ce a fost educat în străinătate ca un „gentleman”, care s-a îndrăgostit de fiica unui baronet și care trebuie să navigheze printre prejudecățile aristocrației.
În 1862 a publicat volumul de poezii „Iubire modernă”, o colecție de sonete ce explorează psihologia iubirii, reflectând asupra propriei sale experiențe matrimoniale nefericite, iar în 1864 a publicat romanul „Sandra Belloni”, intitulat inițial „Emilia în Anglia”.
În 1879 a publicat „Egoistul”, unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, o comedie de moravuri în care explorează natura egoismului masculin, personajul principal fiind un narcisist incapabil să înțeleagă dorințele celor din jur. Cartea este considerată o capodoperă a analizei psihologice și a stilului ironic și se evidențiază prin faptul că personajele feminine nu mai sunt tratate ca niște marionete, ci sunt egale cu bărbații.
George Meredith a mai publicat romanele „Diana din Crossways” (1885), „Unul dintre cuceritorii noștri” (1891) și „Lordul Ormont și iubita lui Aminta” (1894) și volumele de poezii „Poezii și cântece despre bucuria pământului” (1883), „Interpretarea pământului” (1888), „Interpretarea vieții și alte poeme” (1901) și „Ultimele poeme” (1909).
În ultimii ani ai vieții, Meredith a devenit o figură respectată în cercurile literare engleze, fiind numit Președinte al Societății Autorilor și recompensat cu Ordinul de Merit în 1905.
Precursor al modernismului în literatura engleză, considerat un maestru al subtilității narative, Meredith a introdus o nouă profunzime psihologică în ficțiunea victoriană, iar stilul ironic și aforistic, dar și viziunea sa asupra femeilor ca fiind egale bărbaților, o idee avansată pentru vremea sa, au contribuit la evoluția romanului psihologic și a poeziei moderne.
George Meredith s-a stins din viață pe 18 mai 1909.
