(16 ianuarie 1749 – 8 octombrie 1803)
Vittorio Alfieri s-a născut la 16 ianuarie 1749, în Asti și a fost un dramaturg, poet și filozof italian, considerat fondatorul tragediei italiene moderne, a cărui operă reflectă teme precum libertatea, patriotismul și opoziția față de tiranie, ce a contribuit la revigorarea spiritului național al Italiei câștigându-și titlul de precursor al Risorgimento (procesul de unificare al Italiei), celebru pentru operele „Oreste” (1778), „Saul” (1782), „Mirra” (1784), „Bruto primo” (1786) și „Bruto secondo” (1789).
Născut într-o veche familie nobilă, a avut parte de o educație privilegiată, studiind la Academia Regală din Torino, unde inițial a fost atras de cariera militară, devenind sublocotenent, ulterior dedicându-se literaturii. A realizat mai multe călătorii prin Europa, vizitând Anglia, unde a descoperit libertatea politică ce ulterior a devenit idealul său și Franța, unde i-a studiat pe Voltaire, Rousseau și pe Montesquieu, fiind profund influențat de operele acestora.
În 1772 s-a stabilit în Torino, iar datorită dorinței de a o cuceri pe contesa de Albany, s-a dedicat scrisului, prima lucrare publicată fiind tragedia „Antonio și Cleopatra” (1774), ce s-a bucurat de un mare succes.
Deoarece era nevoit să se exprime în franceză, limba claselor conducătoare din Torino, a plecat în Toscana pentru a se familiariza cu italiana pură, iar în mai puțin de șapte ani (1775 – 1782), a scris paisprezece tragedii, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Oreste”, o reinterpretare a mitului grecesc despre răzbunare și destin, „Mirra”, dedicată iubitei sale, Luisa d’Albany, având teme vinovăția, pasiuna și conflictul moral, „Bruto primo”, o tragedie istorică dedicată generalului George Washington, eliberatorul Americii, „Bruto secundo”, tragedie dedicată viitorului popor italian, și „Saul”, considerată capodopera sa, ce ilustrează lupta interioară a regelui Saul și conflictul cu tânărul David.
Vittorio Alfieri a mai scris sonete, comedii, satire, epigrame, tratatele „Despre Tiranie” și „Despre prinț și despre literatură”, poemele „Etruria răzbunată” și „Misogallo”, lucrare satirică împotriva Revoluției Franceze și a influenței franceze în Italia, oda „Parigi sbastigliata”, prin care a celebrat căderea Bastiliei și autobiografia sa, intitulată „Vita di Vittorio Alfieri scritta da esso”.
Considerat un simbol al patriotismului italian ce a contribuit la conștientizarea națională, Vittorio Alfieri, prin stilul său aspru, direct și concis, i-a convins pe cei oprimați și resemnați să accepte ideile sale politice, inspirându-i la fapte eroice. Aproape întotdeauna, tragediile sale prezintă lupta dintre un campion al libertății și un tiran.
Prin operele sale, Vittorio Alfieri a influențat dramaturgia europeană și a creat un stil literar caracterizat prin simplitate, intensitate emoțională și profunzime filozofică, fiind considerat, datorită explorării aprofundate a emoțiilor personale și a dilemelor etice în operele sale, un precursor al romantismului.
Vittorio Alfieri s-a stins din viață la 8 octombrie 1803.
