Garabet Ibrăileanu a fost un eseist, pedagog, redactor și romancier, personalitate remarcabilă a literaturii române și unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari, spirit reformator și animator al vieții culturale, principalul redactor, între anii 1906 și 1930, al revistei „Viața românească”, autorul romanului „Adela” (1933).
Fănuș Neagu a fost un prozator, dramaturg şi scenarist român, una dintre cele mai distincte voci ale literaturii române postbelice, un maestru al limbajului poetic, al narațiunii expresive și al realismului fabulos, celebru pentru romanele „Îngerul a strigat”, „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, „Scaunul singurătății” și „Amantul Marii Doamne Dracula”.
Washington Irving a fost un povestitor, eseist, biograf și diplomat, unul dintre cei mai importanți scriitori americani ai secolului al XIX-lea, primul autor american ce s-a bucurat de recunoaștere internațională, prin a cărui operă a contribuit la dezvoltarea semnificativă a literaturii și culturii americane, celebru pentru lucrările „Legenda călărețului fără cap” și „Rip Van Winkle”, ce au devenit parte integrantă a folclorului american.
Octave Mirbeau a fost un jurnalist, critic de artă, scriitor și dramaturg francez, cunoscut pentru stilul său satiric și critica acidă adusă societății burgheze și clerului, a ipocriziei morale și a corupției politice, figură influentă a literaturii franceze, ce a avut un impact semnificativ asupra realismului și naturalismului, cunoscut pentru romanele „Calvarul” (1886), „Un om ciudat” (1888), „Sébastien Roch” (1890), „Grădina supliciilor” (1899) și „Jurnalul unei cameriste” (1900).
Lewis Carroll a fost un scriitor, matematician, logician, fotograf și cleric englez, celebru pentru operele sale fantastice pentru copii, „Alice în Țara Minunilor” (1865) și „Alice în Țara Oglinzilor” (1871).
August Strindberg a fost unul dintre cei mai influenți dramaturgi și scriitori suedezi, un analist al comportamentului uman înclinat spre sondarea misterelor subconştientului, ce a dezvoltat forme inovatoare de acțiune dramatică, limbaj și compoziție vizuală, a combinat psihologia și naturalismul într-un nou gen de dramă europeană evoluată în drama expresionistă, considerat un pionier al teatrului modern și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii mondiale, celebru pentru piesele de teatru „Tatăl”, „Domnișoara Iulia”, „Creditorii”, „Un joc al visului”, „Sonata fantomelor” și romanele „Salonul roșu” și „Confesiunile unui nebun”.
Vittorio Alfieri a fost un dramaturg, poet și filozof italian, considerat fondatorul tragediei italiene moderne, a cărui operă reflectă teme precum libertatea, patriotismul și opoziția față de tiranie, ce a contribuit la revigorarea spiritului național al Italiei câștigându-și titlul de precursor al Risorgimento (procesul de unificare al Italiei), celebru pentru operele „Oreste” (1778), „Saul” (1782), „Mirra” (1784), „Bruto primo” (1786) și „Bruto secondo” (1789).
Molière a fost unul dintre cei mai mari dramaturgi francezi și o figură centrală a literaturii universale, cunoscut pentru comediile sale care combină umorul, critica socială și observația profundă a naturii umane.
John Dos Passos a fost un scriitor, romancier, dramaturg și poet american, cunoscut pentru portretizarea critică a societății americane din prima jumătate a secolului al XX-lea, celebru pentru seria „Trilogia U.S.A.”, ce cuprinde romanele „Paralela 42”, „1919” și „Marile afaceri”.
Italo Svevo a fost un scriitor italian, pionier al romanului psihologic și unul dintre cei mai importanți scriitori ai modernismului european, cunoscut pentru introspecția profundă și observațiile ironice asupra naturii umane, celebru pentru romanele „O viață” (1892), „Senilitate” (1898) și „Conștiința lui Zeno” (1923).
Gian Lorenzo Bernini a fost un arhitect, pictor și poet italian, considerat cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea, creatorul stilului baroc în sculptură și unul dintre reprezentanții de seamă ai acestui stil, ale cărui lucrări se remarcă prin realism, expresivitate emoțională și dinamism, celebru pentru capodoperele „Enea, Anchise și Ascanio”, „Răpirea Proserpinei”, „Extazul Sfintei Tereza”, „David”, Piața Sf. Petru din Roma, Baldachinul din Bazilica Sf. Petru, Palazzo Barberini, Fântânile din Piața Barberini și Scaunul Sf. Petru (Cathedra Petri).
C.S. Lewis a fost un scriitor, profesor universitar și teolog britanic, unul dintre marii intelectuali ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, precum „Creștinism, pur și simplu”, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, „Trilogia Spațiului” și ciclul „Cronicile din Narnia”.
Vasile Voiculescu a fost un poet, dramaturg, prozator și medic român, supranumit „Poetul îngerilor”, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice, ce s-a remarcat prin poezia sa cu tematică religioasă și proza fantastică de inspirație folclorică, celebru pentru volumele „Poezii” (1916), „Din țara zimbrului” (1918), „Poeme cu îngeri” (1927), „Destin” (1933), „Urcuș” (1937) și „Întrezăriri” (1939).
Eugen Ionescu, cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român, ce a scris în limba franceză, reprezentant al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru piesele de teatru „Cântăreața cheală" (1950), „Lecția" (1951), „Scaunele" (1952), „Noul locatar" (1955), „Rinocerii" (1959), „Regele moare" (1962) și „Macbett" (1972).
Mihail Drumeș a fost un scriitor, profesor, redactor și dramaturg român, unul dintre cei mai citiţi autori din perioada interbelică, a cărui activitate literară a fost marcată de o profundă înțelegere a naturii umane, a sentimentelor și a conflictelor interioare, cunoscut pentru romanele „Invitaţie la vals", „Scrisoare de dragoste", „Elevul Dima dintr-a şaptea" și „Cazul Magheru”.
