(22 ianuarie 1849 – 14 mai 1912)
August Strindberg s-a născut în 22 ianuarie 1849, în Stockholm și a fost unul dintre cei mai influenți dramaturgi și scriitori suedezi, un analist al comportamentului uman înclinat spre sondarea misterelor subconştientului, ce a dezvoltat forme inovatoare de acțiune dramatică, limbaj și compoziție vizuală, a combinat psihologia și naturalismul într-un nou gen de dramă europeană evoluată în drama expresionistă, considerat un pionier al teatrului modern și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii mondiale, celebru pentru piesele de teatru „Tatăl”, „Domnișoara Iulia”, „Creditorii”, „Un joc al visului”, „Sonata fantomelor” și romanele „Salonul roșu” și „Confesiunile unui nebun”.
Născut într-o familie modestă, copilăria sa a fost afectată de nesiguranţa emoţională, marcată de relația tensionată cu tatăl său și moartea timpurie a mamei sale, precum și de lipsurile materiale și fanatismul religios al bunicii sale, având parte de o educație rigidă, bazată pe principii religioase stricte.
Dornic de cunoaștere, în adolescenţă a dezvoltat un interes puternic pentru chimie, dorind să devină medic, însă a fost atras și de teatru, petrecându-și mult timp la Teatrul Regal din Stockholm.
După finalizarea studiilor liceale, în 1867 s-a înscris la Universitatea din Uppsala, unde a studiat disciplinele umaniste, pe care le-a abandonat fără a obține o diplomă de absolvire, considerându-le neadecvate intereselor sale intelectuale vaste. Pentru a se întreține, a lucrat ca profesor, jurnalist și bibliotecar, iar din cauză că nu a reuşit să se impună ca actor, s-a orientat către scris.
La 21 de ani, în 1870, i-a fost montată prima piesă la Teatrul Regal, intitulată „La Roma”, o comedie într-un singur act, în versuri, despre Bertel Thorvaldsen, ce s-a bucurat de recenzii favorabile.
Hotărât să ridiculizeze elita universitară, în 1872 August Strindberg a publicat prima sa lucrare importantă, drama istorică „Master Olof”, având ca temă reforma suedeză. Respingerea piesei de către Teatrul Regal i-a accentuat disprețul față de instituțiile și tradițiile oficiale, în cele din urmă, după ce mulți ani a fost revizuită, piesa a fost recunoscută drept prima dramă modernă suedeză.
În 1879 a publicat romanul „Salonul roșu”, considerat primul roman modern suedez, o relatare satirică a abuzurilor și fraudelor societății din Stockholm, ce urmărește viața unui tânăr scriitor, Arvid Falk, care explorează contradicțiile societății contemporane, ce s-a bucurat de un mare succes, făcându-l cunoscut la nivel național.
În 1882 a publicat „Noul regat”, o satiră zdrobitoare despre Suedia contemporană, urmată de mai multe lucrări critice la adresa societăţii suedeze şi a instituţiilor ei, în special a bisericii. A părăsit Suedia în anul 1883, locuind în Franța, Elveţia, Germania şi Danemarca.
În 1884 August Strindberg a publicat primul volum de povestiri, „Căsătoriți”, ce a stârnit un scandal major la vremea respectivă, fiind judecat pentru blasfemie. În cele din urmă, a fost achitat, dar cazul l-a marcat, având impresia constantă că este persecutat.
Inspirat de conflictul dintre sexe și indignat de convențiile sociale contemporane, August Strindberg a publicat unele dintre cele mai remarcabile opere, precum „Tatăl” (1887), ce reflectă obsesiile personale legate de relațiile dintre bărbați și femei, precum și anxietățile sale cu privire la paternitate, „Domnișoara Iulia” (1888), ce abordează teme precum lupta de clasă, sexualitatea și psihologia umană, folosind un limbaj direct și tehnici inovatoare pentru a analiza conflictul dintre personajele principale și „Creditorii” (1888), ce se remarcă prin intensitatea psihologică și explorarea complexă a relațiilor umane, abordând teme precum manipularea psihologică, gelozia, suspiciunea în relațiile de cuplu și efectele distructive ale trecutului asupra prezentului.
În 1897 a publicat „Inferno”, roman autobiografic, frescă a crizelor sale spirituale și mentale, precum și explorările sale în alchimie, religie și ocultism, fiind o mărturie profundă a zbuciumului său interior.
Revenit în Suedia în 1899, August Strindberg a fondat Teatrul Intim din Stockholm, unde erau puse în scenă doar piesele sale de teatru și a publicat „Dansul morții” (1900), piesă de teatru ce explorează relațiile toxice și conflictul matrimonial, personajele angajându-se într-un „dans” psihologic, manipulându-se reciproc într-o luptă continuă pentru dominație și control, „Un joc al visului” (1901), considerată o dramă a rătăcirii, ce explorează psihicul, suferința umană, natura dureroasă a existenței și relația omului cu divinitatea în căutarea sensului vieții, precum și „Sonata fantomelor” (1907), ce atinge teme precum izolarea, alienarea, relațiile familiale disfuncționale, căutarea sensului vieții, adevărul, vinovăția și ispășirea.
Autorul unui număr de 60 de piese de teatru, 10 romane, 10 colecții de povestiri scurte și 8000 de scrisori, August Strindberg a influențat profund dezvoltarea teatrului modern, fiind o figură controversată și fascinantă ale cărui opere continuă să fie studiate și interpretate pentru profunzimea lor psihologică și inovațiile stilistice.
Supranumit „Suedezul zburător“, recunoscut drept unul dintre cei mai prolifici scriitori suedezi, Strindberg a fost un artist polivalent și un inovator al literaturii și teatrului, a abordând o gamă largă de metode și scopuri dramatice, de la tragedia naturalistă, monodrama și piesele istorice, până la tehnicile dramatice expresioniste și suprarealiste.
Deși nu a primit Premiul Nobel, scrierile sale expunând prea mult din ceea ce este josnic și murdar în natura umană, lucru ce nu se potrivea cu idealurile Academiei Suedeze, susținătorii săi au organizat o întrunire și au strâns o sumă de aproximativ 50.000 de coroane, darul fiind numit „Nobelul poporului”.
August Strindberg s-a stins din viață la 14 mai 1912.
