(16 februarie 1848 – 16 februarie 1917)
Octave Mirbeau s-a născut pe 16 februarie 1848, în Trévières și a fost un jurnalist, critic de artă, scriitor și dramaturg francez, cunoscut pentru stilul său satiric și critica acidă adusă societății burgheze și clerului, a ipocriziei morale și a corupției politice, figură influentă a literaturii franceze, ce a avut un impact semnificativ asupra realismului și naturalismului, cunoscut pentru romanele „Calvarul” (1886), „Un om ciudat” (1888), „Sébastien Roch” (1890), „Grădina supliciilor” (1899) și „Jurnalul unei cameriste” (1900).
Născut într-o familie burgheză, tatăl său fiind medic, iar bunicul său notar, a avut parte de o educație strictă și religioasă, fiind trimis la un colegiu iezuit în Vannes, de unde a fost exmatriculat la vârsta de 15 ani.
În tinerețe a lucrat ca secretar particular și jurnalist pentru cauza bonapartistă la ziarele „L’Ordre” și „Le Gaulois” din Paris, în același timp scriind numeroase volume, romane și nuvele pentru diverși angajatori, experiență ce i-a lăsat un puternic sentiment de vinovăție.
Octave Mirbeau și-a început cariera literară în 1885, odată cu publicarea primului său volum „Lettres de ma chaumière”. În 1886 a publicat „Calvarul”, un roman autobiografic, scris la persoana întâi, sub forma unui monolog interior, ce relatează povestea de dragoste a naratorului cu o femeie de moravuri ușoare, explorând și experiențele traumatizante din timpul războiului franco-prusac, criticând pasivitatea socială, iar din cauza unui capitol referitor la înfrângerea franceză din 1870, Octave Mirbeau a fost acuzat de trădare și lipsă de patriotism, atrâgând numeroase critici din partea cititorilor.
În 1888 a publicat „Un om ciudat”, în care, influențat de opera lui Dostoievski, a pus în practică psihologia profunzimilor pentru a evoca personajul unui preot catolic al cărui trup și suflet se revoltă contra opresiunii sociale și a putreziciunii din biserică, iar în 1890 a publicat romanul „Sébastien Roch”, o imagine nemiloasă a școlii iezuite pe care o frecventase, unde povestește emoția „asasinării unui suflet de copil” de către un iezuit violator.
Intelectual care s-a implicat în problemele civice, independent de toate partidele, Mirbeau credea că principala sa datorie este să rămână lucid. A scris pentru a-și exprima propriile principii etice și valori estetice, a fost un susținător al cauzei anarhiste și al lui Alfred Dreyfus.
În 1899, în timpul afacerii Dreyfus, a publicat „Grădina supliciilor”, roman scandalos la vremea respectivă, decadent și simbolist, care îmbină violența, erotismul și critica civilizației occidentale, utilizând scene de tortură ca metaforă a cruzimii umane și a ipocriziei sociale.
În 1900 a publicat „Jurnalul unei cameriste”, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, ce stigmatizează sclavajul modern la care sunt supuși slujitorii și dezvăluie dedesubturile deocheate ale burgheziei.
Opera sa dramatică a fost vastă și cuprinde piesele de teatru „Păstorii răi” (1897), „Afacerile sunt afaceri” (1903), o comedie de moravuri în tradiția lui Molière, ce s-a bucurat de un mare succes, „Acasă” ce a scandalizat prin denunțarea exploatării economice și sexuale a adolescenților și „Dingo” (1913), o fantezie inspirată de câinele său.
Octave Mirbeau a fost un critic de artă influent, ce a susținut artiști precum Auguste Rodin, Claude Monet, Vincent van Gogh și alți impresioniști, promovându-le operele în articolele sale. De asemenea, a fost un susținător al lui Alfred Jarry și al teatrului absurd.
Ca romancier, a explorat teme incomode și a folosit un stil inovator, îmbinând realismul cu satira și expresionismul, fiind un critic vehement al instituțiilor corupte și un apărător al justiției sociale.
Chiar dacă în timpul vieții a fost un autor criticat, în ultimele decenii opera sa a fost redescoperită și reevaluată, fiind considerat un precursor al modernismului.
Octave Mirbeau s-a stins din viață pe 16 februarie 1917.
