(12 noiembrie 1840 – 17 noiembrie 1917)
Auguste Rodin, pe numele complet François-Auguste-René Rodin, s-a născut la 12 noiembrie 1840, în Paris și a fost un sculptor, grafician și pictor francez, considerat drept cel mai important portretist din istoria artei sale și al doilea cel mai celebru sculptor al lumii, după Michelangelo, ce prin realismul profund și expresivitatea figurilor sale a revoluționat sculptura secolului al XIX-lea, celebru pentru operele „Gânditorul”, „Sărutul”, „Faun şi nimfă”, „Burghezii din Calais”, „Vârsta de bronz”, „Omul care merge” și „Cele trei umbre”.
Născut într-o familie modestă, a manifestat de timpuriu un talent excepţional pentru desen, fapt pentru care tatăl său l-a înscris la „École Spéciale de Dessin et de Mathématiquesi”. Între 1854-1857 a studiat la „École des Arts décoratifs”, iar din cauză că a fost respins de trei ori la admiterea la „École des Beaux-Arts”, a urmat cursuri de literatură și istorie la Collège de France.
În 1862, după moartea surorii sale, Auguste Rodin a intrat în ordinul monahal „Pères du Saint-Sacrement”, însă după scurt timp, a fost încurajat de superiorul ordinului șă-și continuie cariera artistică.
Sub îndrumarea lui Jean-Baptiste Carpeaux a debutat cu portrete şi desene, iar din 1864 a început să lucreze în atelierul sculptorului Albert Carrier-Belleuse, realizând decoraţii murale, modele de ornamente şi vase de porţelan.
În 1864 a finalizat prima sa lucrare majoră, „Masca bărbatului cu nasul spart”, ce a fost respinsă de două ori de Salonul de la Paris din cauza realismului portretului, ce prezenta un bărbat cu nasul rupt și trăsături faciale puternice și ascuțite, care se îndepărta de noțiunile clasice de frumusețe.
Auguste Rodin s-a asociat în 1872 cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, realizând decorarea unor edificii publice din Bruxelles, clădirea Bursei, Palatul Academiei și case particulare, iar între 1875-1876 a realizat mai multe călătorii la Florenţa şi Roma, unde a studiat asiduu operele lui Michelangelo.
În 1876 a finalizat lucrarea „Învinsul”, redenumită ulterior „Vârsta de bronz”, o sculptură a unui bărbat nud ce strânge ambii pumni, o reprezentare a suferinței în mijlocul speranței pentru viitor, lucrare ce a fost expusă la „Cercul artistic şi literar” din Bruxelles şi la „Salonul artiştilor francezi” din Paris, stârnind un adevărat scandal, fiind acuzat că sculptura părea atât de realistă încât a fost făcut un „mulaj după natură”.
După ce a lucrat la manufacturile din Sèvres, în 1880 și-a deschis propriul atelier la depozitul de marmură din Paris, primind din partea statului francez comanda realizării unei porţi monumentale pentru Muzeul Artelor Decorative, denumită „Porțile Iadului”, lucrare ce a rămâs neterminată.
Administraţia orașului Calais i-a comandat în 1884 un monument pentru comemorarea lui Eustache de Saint Pierre, realizând astfel grupul statuar „Burghezii din Calais”, finalizată în 1886 și inaugurată la Calatis în 1895.
În urma comenzilor colecţionarilor îndrăgostiţi de opera sa, Rodin a realizat lucările „Femeia ghemuită”, „Cariatida”, „Adam”, „Eva”, compoziţia „Sărutul” destinată Expoziţiei Universale din Paris (1889) și „Gânditorul”, una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, inspirată din „Divina Comedie” a lui Dante.
A devenit membru fondator al „Societăţii naţionale de Arte Frumoase” în 1888, în 1889 i-a fost solicitată executarea unei statui a lui Victor Hugo, pentru Panthéon-ul din Paris, proiect respins din cauza viziunii lui Rodin, care îl înfăţişa pe scriitor dezbrăcat şi înconjurat de muze, iar în 1893 a devenit preşedintele secţiei de sculptură de la „Société Nationale des Beaux-Arts”.
În 1900, cu ocazia Expoziţiei Universale de la Paris, a fost inaugurat „Pavilionul Rodin”, unde au fost expuse peste 170 de sculpturi și desene ale artistului, printre care, pentru prima dată, „Porțile Iadului”, deși nefinalizată.
Constantin Brâncuși a lucrat în atelierul lui Auguste Rodin în 1907, unde a învăţat multe din tainele sculpturii, părăsind atelierul după câteva luni, spunând: „Nimic nu se poate înălţa la umbra marilor arbori”.
Renumele internaţional i l-au adus numeroasele comenzi de busturi ale unor personalități din SUA și țările Europene, iar în 1912 Metropolitan Museum din New York a inaugurat o sală dedicată sculptorului.
În 1916 Rodin a hotărât să doneze o mare parte din operele sale statului francez.
La 29 ianuarie 1917, Rodin s-a căsătorit cu Rose Beuret, statornica sa parteneră de viaţă şi sursa de inspiraţie, pe când ea avea 73 de ani iar el 77, însă după doar câteva zile, la 14 februarie, Rose Beuret moare din cauza unei pneumonii.
Auguste Rodin s-a stins din viață la 17 noiembrie 1917, fiind înmormântat alături de Rose Beuret, într-un cavou vegheat de un „Gânditor”, celebra sa lucrare.
La 4 august 1919 a fost inaugurat „Muzeul Rodin” din Paris, ce găzduiește o colecție vastă a lucrărilor sale.
Considerat precursor al expresionismului și al modernismului în sculptură, stilul său a avut un impact profund asupra sculptorilor moderni, inspirându-i să exploreze emoția și formele umane într-un mod mai liber și mai intim.
Rodin a devenit rapid celebru datorită abilității sale de a reda emoțiile și profunzimea psihologică prin creațiile sale, transformând fundamental sculptura, îmbinând clasicul cu elementele moderne și oferind o alternativă la stilul academic rigid.
