C.S. Lewis a fost un scriitor, profesor universitar și teolog britanic, unul dintre marii intelectuali ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, precum „Creștinism, pur și simplu”, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, „Trilogia Spațiului” și ciclul „Cronicile din Narnia”.
Vasile Voiculescu a fost un poet, dramaturg, prozator și medic român, supranumit „Poetul îngerilor”, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice, ce s-a remarcat prin poezia sa cu tematică religioasă și proza fantastică de inspirație folclorică, celebru pentru volumele „Poezii” (1916), „Din țara zimbrului” (1918), „Poeme cu îngeri” (1927), „Destin” (1933), „Urcuș” (1937) și „Întrezăriri” (1939).
Eugen Ionescu, cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român, ce a scris în limba franceză, reprezentant al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru piesele de teatru „Cântăreața cheală" (1950), „Lecția" (1951), „Scaunele" (1952), „Noul locatar" (1955), „Rinocerii" (1959), „Regele moare" (1962) și „Macbett" (1972).
Mihail Drumeș a fost un scriitor, profesor, redactor și dramaturg român, unul dintre cei mai citiţi autori din perioada interbelică, a cărui activitate literară a fost marcată de o profundă înțelegere a naturii umane, a sentimentelor și a conflictelor interioare, cunoscut pentru romanele „Invitaţie la vals", „Scrisoare de dragoste", „Elevul Dima dintr-a şaptea" și „Cazul Magheru”.
Paul Celan, pseudonimul lui Paul Peisah Antschel, a fost un poet, traducător și eseist român, care a scris în limba germană, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii germane, cunoscut pentru lirica sa profundă și intensă, cu numeroase inovații poetice și lingvistice, caracterizată printr-un stil complicat și criptic ce se abate de la convențiile poetice.
George Eliot, pe numele său adevărat Mary Ann Evans, a fost o scriitoare engleză, ale cărei opere sunt cunoscute pentru realismul, perspicacitatea psihologică, simțul locului și descrierea detaliată a peisajului rural, aceasta dezvoltând metoda de analiză psihologică caracteristică ficțiunii moderne, celebră pentru romanele „Adam Bede" (1859), „Moara de pe Floss" (1860), „Silas Marner" (1861), „Romola" (1863), „Felix Holt, radicalul" (1866), „Middlemarch" (1872) și „Daniel Deronda" (1876).
Anna de Noailles a fost o poetă și scriitoare franceză de origine română, o figură proeminentă a literaturii franceze, vedetă a saloanelor mondene din Paris, una dintre primele femei primite în rândurile Academiei Române, desemnată de revista „Times” drept „cea mai mare poetă pe care secolul al XX-lea a dat-o Franței și chiar Europei.”
Gerhart Hauptmann a fost un dramaturg și poet german, considerat unul dintre cei mai importanți promotori ai naturalismului literar și unul dintre cei mai importanți autori germani ai secolului al XX-lea, a cărui operă a influențat semnificativ teatrul european, laureat în 1912 al Premiul Nobel pentru Literatură, cunoscut pentru piesele de teatru „Înainte de răsăritul soarelui“, „Ţesătorii“, „Înălţarea la cer a Hannelei“ și „Tetralogia Atrizilor”.
Friedrich Schiller a fost un poet, dramaturg, filozof, istoric și teoretician german, considerat cel mai important dramaturg și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii germane, cunoscut mai ales pentru dramele „Hoţii” (1781), „Trilogia Wallenstein” (1799), „Maria Stuart” (1800), „Fecioara din Orléans” (1801) și „Wilhelm Tell” (1804).
Margaret Mitchell a fost o scriitoare și jurnalistă americană, celebră pentru romanul „Pe aripile vântului” (1936), pentru care a câștigat „National Book Award” și Premiul Pulitzer.
Odysseas Elytis a fost un eseist, traducător și poet grec, considerat una dintre figurile emblematice ale poeziei moderne europene și un exponent major al modernismului romantic, laureat în 1979 al Premiului Nobel pentru Literatură, laitmotivele operei sale fiind libertatea și iubirea.
George Boole a fost un matematician, logician și filozof britanic, creatorul logicii matematice moderne, denumită ulterior algebra booleană, revoluționând matematica și punând bazele informaticii moderne, esențială în programare.
Gheorghe Băgulescu a fost un general, diplomat, colecționar de artă și scriitor român, cunoscut pentru relațiile sale diplomatice cu Asia, pentru interesul față de cultura japoneză și pentru romanul „Suflet japonez” (1937).
Constantin Diaconovici Loga a fost un pedagog, scriitor și iluminist român, primul profesor de gramatică de la „Preparandia Română” din Arad, prima școală pedagogică românească, cunoscut pentru contribuțiile sale în dezvoltarea educației și promovarea limbii române în Banat, un adept al respectării drepturilor culturale ale românilor, ce a militat pentru emanciparea poporului român prin educație și cunoaștere.
Pierre Larousse a fost un pedagog, editor, filolog, enciclopedist şi lexicograf francez, care a publicat multe dintre cele mai remarcabile lucrări educaționale din Franța secolului al XIX-lea, autorul „Marelui Dicţionar Enciclopedic al secolului al XIX-lea” (în 15 volume), și cel ce s-a aflat la originea enciclopediilor Larousse, celebrele instrumente pedagogice şi de cultură generală.
