(2 noiembrie 1911 – 18 martie 1996)
Odysseas Elytis, pseudonimul literar al lui Odysséas Alepoudhélis, s-a născut la 2 noiembrie 1911, în Heraklion și a fost un eseist, traducător și poet grec, considerat una dintre figurile emblematice ale poeziei moderne europene și un exponent major al modernismului romantic, laureat în 1979 al Premiului Nobel pentru Literatură, laitmotivele operei sale fiind libertatea și iubirea.
Născut într-o familie prosperă ce deținea o afacere cu săpunuri, în 1914 s-a mutat în Atena, unde a urmat studiile liceale și a studiat dreptul la Universitatea din Atena.
Influențat de poeții simboliști și suprarealiști, a făcut parte din cercurile literare ale vremii, debutând ca poet în 1935, publicând în revista „Nea Grammata” – „Cultură nouă”, fiind apreciat datorită stilului inovativ abordat, primele poezii fiind reunite în volumul „Orientări” (1939).
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Odysseas Elytis a fost încadrat în grad de sublocotenent, participând la luptele din munții Greciei și din Albania împotriva invaziei italiene. În acea perioadă a scris „Cântec eroic și elegiac pentru sublocotenentul pierdut în campania din Albania”, poem ce a devenit un imn al libertății.
Din 1945, a ocupat funcția de director de programe în cadrul Fundației Naționale de Radio, a fost membru al Consiliului Administrativ al Teatrului Național și președinte al Consiliului Administrativ al Serviciului Național de Radio și Televiziune din Grecia, precum și membru al Comitetului Consultativ al Organizației Naționale a Turismului Greciei.
În 1959 a publicat „To Axion Esti”, poem în care explorează esența ființei sale, precum și identitatea țării și a poporului său. Acest poem, datorită muzicii lui Mikis Theodorakis, a devenit extrem de popular, contribuind la creșterea notorietății lui Odysseas Elytis.
În 1979 a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, „pentru poezia sa, izvorând din fondul tradiției grecești și punând în lumină, cu puternică senzualitate și o inteligență lucidă, lupta unui om modern pentru libertate și activitate creatoare”.
Poezia lui Odysseas Elytis a împrumutat anumite elemente din Grecia Antică și din Bizanț, surprinzând elenismul din vremea sa, fiind unică prin combinația de teme naționale, simbolism și limbaj poetic inovator, influențat de curentul suprarealist. Opera sa relevă peisaje mediteraneene, elemente ale naturii, dar și experiențele umane universale, precum iubirea și libertatea.
Odysseas Elytis a transformat peisajul Greciei într-un simbol universal al frumuseții, libertății și vitalității, contribuind la crearea unei noi voci în literatura mondială. Tema libertății, centrală în opera lui Elytis, este în continuare actuală, poeziile sale reflectând asupra frumuseții naturii și introspecției.
Odysseas Elytis a mai publicat și volumele de poezii „Monograma” (1972), „Maria Norilor” (1978) și „Krinagoras” (1987), iar multe dintre poeziile sale au fost surse de inspirație pentru muzicieni, pictori și regizori, fiind adaptate în diverse compoziții muzicale.
Odysseas Elytis s-a stins din viață la 18 martie 1996.
