Italo Svevo a fost un scriitor italian, pionier al romanului psihologic și unul dintre cei mai importanți scriitori ai modernismului european, cunoscut pentru introspecția profundă și observațiile ironice asupra naturii umane, celebru pentru romanele „O viață” (1892), „Senilitate” (1898) și „Conștiința lui Zeno” (1923).
Dumitru Bagdasar a fost un medic român, fondatorul şcolii româneşti de neurochirurgie, profesor al Facultății de Medicină din București și membru post-mortem al Academiei Române.
Gian Lorenzo Bernini a fost un arhitect, pictor și poet italian, considerat cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea, creatorul stilului baroc în sculptură și unul dintre reprezentanții de seamă ai acestui stil, ale cărui lucrări se remarcă prin realism, expresivitate emoțională și dinamism, celebru pentru capodoperele „Enea, Anchise și Ascanio”, „Răpirea Proserpinei”, „Extazul Sfintei Tereza”, „David”, Piața Sf. Petru din Roma, Baldachinul din Bazilica Sf. Petru, Palazzo Barberini, Fântânile din Piața Barberini și Scaunul Sf. Petru (Cathedra Petri).
C.S. Lewis a fost un scriitor, profesor universitar și teolog britanic, unul dintre marii intelectuali ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, precum „Creștinism, pur și simplu”, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, „Trilogia Spațiului” și ciclul „Cronicile din Narnia”.
Vasile Voiculescu a fost un poet, dramaturg, prozator și medic român, supranumit „Poetul îngerilor”, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice, ce s-a remarcat prin poezia sa cu tematică religioasă și proza fantastică de inspirație folclorică, celebru pentru volumele „Poezii” (1916), „Din țara zimbrului” (1918), „Poeme cu îngeri” (1927), „Destin” (1933), „Urcuș” (1937) și „Întrezăriri” (1939).
Eugen Ionescu, cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român, ce a scris în limba franceză, reprezentant al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru piesele de teatru „Cântăreața cheală" (1950), „Lecția" (1951), „Scaunele" (1952), „Noul locatar" (1955), „Rinocerii" (1959), „Regele moare" (1962) și „Macbett" (1972).
Mihail Drumeș a fost un scriitor, profesor, redactor și dramaturg român, unul dintre cei mai citiţi autori din perioada interbelică, a cărui activitate literară a fost marcată de o profundă înțelegere a naturii umane, a sentimentelor și a conflictelor interioare, cunoscut pentru romanele „Invitaţie la vals", „Scrisoare de dragoste", „Elevul Dima dintr-a şaptea" și „Cazul Magheru”.
Paul Celan, pseudonimul lui Paul Peisah Antschel, a fost un poet, traducător și eseist român, care a scris în limba germană, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii germane, cunoscut pentru lirica sa profundă și intensă, cu numeroase inovații poetice și lingvistice, caracterizată printr-un stil complicat și criptic ce se abate de la convențiile poetice.
George Eliot, pe numele său adevărat Mary Ann Evans, a fost o scriitoare engleză, ale cărei opere sunt cunoscute pentru realismul, perspicacitatea psihologică, simțul locului și descrierea detaliată a peisajului rural, aceasta dezvoltând metoda de analiză psihologică caracteristică ficțiunii moderne, celebră pentru romanele „Adam Bede" (1859), „Moara de pe Floss" (1860), „Silas Marner" (1861), „Romola" (1863), „Felix Holt, radicalul" (1866), „Middlemarch" (1872) și „Daniel Deronda" (1876).
George Emil Palade a fost un medic român, considerat unul dintre fondatorii biologiei celulare moderne, laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină.
Aurel Vlaicu a fost un inginer, inventator, constructor de avioane, pilot și pionier al aviației, ce a construit unul dintre primele planoare românești, „Aurel Vlaicu-1909”, a inventat și construit primul avion în România, „Vlaicu I”, a realizat primul zbor militar din România și a proiectat primul avion din lume cu fuselaj metalic, „Vlaicu III”.
Nicolas Appert a fost un cofetar și inventator francez, cunoscut drept „părintele științei alimentare”, inventatorul unui procedeu de conservare a alimentelor prin sterilizare termică, denumit în onoarea sa „metoda Appert”.
Constantin Baraschi a fost un sculptor și profesor român, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut pentru combinația între tradiția artei românești și influențele moderniste, ce a realizat lucrări monumentale și sculpturi de mici dimensiuni, singurul sculptor român care a scris un tratat de sculptură.
Anna de Noailles a fost o poetă și scriitoare franceză de origine română, o figură proeminentă a literaturii franceze, vedetă a saloanelor mondene din Paris, una dintre primele femei primite în rândurile Academiei Române, desemnată de revista „Times” drept „cea mai mare poetă pe care secolul al XX-lea a dat-o Franței și chiar Europei.”
Gerhart Hauptmann a fost un dramaturg și poet german, considerat unul dintre cei mai importanți promotori ai naturalismului literar și unul dintre cei mai importanți autori germani ai secolului al XX-lea, a cărui operă a influențat semnificativ teatrul european, laureat în 1912 al Premiul Nobel pentru Literatură, cunoscut pentru piesele de teatru „Înainte de răsăritul soarelui“, „Ţesătorii“, „Înălţarea la cer a Hannelei“ și „Tetralogia Atrizilor”.
