Adrian Maniu a fost un dramaturg, traducător și unul dintre cei mai importanți poeți români ai perioadei interbelice, membru corespondent al Academiei Române (1933), ce a jucat un rol esențial în evoluția modernismului românesc, reușind o sinteză unică între avangardă și tradiționalismul autohton.
Vintilă Corbul a fost un scenarist, eseist și istoric român, unul dintre cei mai prolifici și populari scriitori români ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru romanele sale istorice de mare amploare, precum „Căderea Constantinopolului”, „Uragan asupra Europei”, „Cavalcadă în iad” și „Oameni în Rolls-Royce”, dar și pentru scenariile unor filme de succes, precum „Nea Mărin miliardar”, „Un comisar acuză”, „Revanșa” și „Duelul”.
Eugen Simion a fost unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari români ai secolului al XX-lea și a începutului de secol al XXI-lea, eseist, editor, profesor universitar, membru titular și președinte al Academiei Române (1998–2006), coordonator de proiecte culturale majore și un veritabil arhitect al culturii naționale moderne, ce s-a remarcat printr-o vastă operă critică, sinteze literare și monografii.
Garabet Ibrăileanu a fost un eseist, pedagog, redactor și romancier, personalitate remarcabilă a literaturii române și unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari, spirit reformator și animator al vieții culturale, principalul redactor, între anii 1906 și 1930, al revistei „Viața românească”, autorul romanului „Adela” (1933).
Fănuș Neagu a fost un prozator, dramaturg şi scenarist român, una dintre cele mai distincte voci ale literaturii române postbelice, un maestru al limbajului poetic, al narațiunii expresive și al realismului fabulos, celebru pentru romanele „Îngerul a strigat”, „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”, „Scaunul singurătății” și „Amantul Marii Doamne Dracula”.
Ion Creangă a fost un scriitor și pedagog român, unul dintre cei mai importanți povestitori și un clasic al literaturii române, cunoscut pentru măiestria poveştilor şi basmelor sale, pentru stilul plin de umor, realismul aparte și talentul prin care a adus în prim-plan esența și farmecul vieții rurale moldovenești, celebru pentru „Amintiri din copilărie”, „Povestea lui Harap-Alb”, „Moș Nichifor Coțcariul” și „Învăţătoriul copiilor”.
Nicolae Breban și este un scriitor, publicist, romancier, eseist și dramaturg român, considerat unul dintre cei mai importanți prozatori postbelici din literatura română, membru titular al Academiei Române, cunoscut pentru romanele „Francisca” (1965), „În absența stăpânilor” (1966), „Animale bolnave” (1968), „Bunavestire” (1977) și „Don Juan” (1981).
Vasile Voiculescu a fost un poet, dramaturg, prozator și medic român, supranumit „Poetul îngerilor”, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice, ce s-a remarcat prin poezia sa cu tematică religioasă și proza fantastică de inspirație folclorică, celebru pentru volumele „Poezii” (1916), „Din țara zimbrului” (1918), „Poeme cu îngeri” (1927), „Destin” (1933), „Urcuș” (1937) și „Întrezăriri” (1939).
Eugen Ionescu, cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un dramaturg și scriitor român, ce a scris în limba franceză, reprezentant al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru piesele de teatru „Cântăreața cheală" (1950), „Lecția" (1951), „Scaunele" (1952), „Noul locatar" (1955), „Rinocerii" (1959), „Regele moare" (1962) și „Macbett" (1972).
Mihail Drumeș a fost un scriitor, profesor, redactor și dramaturg român, unul dintre cei mai citiţi autori din perioada interbelică, a cărui activitate literară a fost marcată de o profundă înțelegere a naturii umane, a sentimentelor și a conflictelor interioare, cunoscut pentru romanele „Invitaţie la vals", „Scrisoare de dragoste", „Elevul Dima dintr-a şaptea" și „Cazul Magheru”.
Paul Celan, pseudonimul lui Paul Peisah Antschel, a fost un poet, traducător și eseist român, care a scris în limba germană, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii germane, cunoscut pentru lirica sa profundă și intensă, cu numeroase inovații poetice și lingvistice, caracterizată printr-un stil complicat și criptic ce se abate de la convențiile poetice.
Anna de Noailles a fost o poetă și scriitoare franceză de origine română, o figură proeminentă a literaturii franceze, vedetă a saloanelor mondene din Paris, una dintre primele femei primite în rândurile Academiei Române, desemnată de revista „Times” drept „cea mai mare poetă pe care secolul al XX-lea a dat-o Franței și chiar Europei.”
Dumitru Almaș a fost un istoric, scriitor și profesor român, renumit pentru activitatea sa de popularizare a istoriei, pentru lucrările destinate educației patriotice, cât și pentru romanele istorice şi seria biografiilor romanţate, precum „Miron Costin", „Meșterul Manole”, „Mihai Vodă Viteazul”, „Decebal, eroul strămoșilor, strămoșul eroilor” și „Povestiri istorice”.
(4 octombrie 1873 – 5 februarie 1939) Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873, în Drobeta-Turnu Severin și a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni români, unul dintre întemeietorii Şcolii Româneşti de Matematică, cunoscut pe plan internațional pentru…
Alexandru Vlahuță a fost un poet, prozator, jurnalist și publicist, personalitate marcantă a literaturii române de la sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, membru de onoare, post-mortem, al Academiei Române, cunoscut atât pentru sensibilitatea și profunzimea operelor sale, cât și pentru angajamentul social și patriotic, autorul lucrării „România pitorească”, volum ce constituie un veritabil atlas geografic al României.
