(19 octombrie 1908 – 12 martie 1995)
Dumitru Almaș, pseudonimul lui Dumitru Ailincăi, s-a născut la 19 octombrie 1908, în localitatea Negrești, jud. Neamț și a fost un istoric, scriitor și profesor român, renumit pentru activitatea sa de popularizare a istoriei, pentru lucrările destinate educației patriotice, cât și pentru romanele istorice şi seria biografiilor romanţate, precum „Miron Costin”, „Meșterul Manole”, „Mihai Vodă Viteazul”, „Decebal, eroul strămoșilor, strămoșul eroilor” și „Povestiri istorice”.
Născut într-o familie săracă, Dumitru Almaș a urmat școala primară în satul natal, unde a avut parte de o educație care i-a insuflat un respect profund pentru tradițiile și valorile românești.
A urmat cursurile Liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț, apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universităţii din Bucureşti, specializarea istorie-geografie, pe care a absolvit-o în 1933, fiind atras și de literatură, filosofie și teologie.
După finalizarea studiilor, a lucrat ca redactor şi secretar de redacţie la publicațiile „Zorile” (1935-1937) şi „Lumea românească” (1937-1938), a fost profesor la liceele din Siliştea şi Călăraşi (1938-1939), la Şcoala Normală şi la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1943-1949), conferenţiar (1949-1972) şi profesor universitar (1972-1975) la Facultatea de Istorie a Universităţii din București, prorector al Universităţii Populare din Bucureşti (1985-1993) și profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii „Spiru Haret” din Capitală (1990-1995).
Dumitru Almaș a debutat în „Anuarul Liceului Petru Rareş” din Piatra Neamţ, cu povestirea „O excursie pe Retezat”, iar prima nuvelă, „Moartea culegătorului de fluturi”, a publicat-o în 1938, în revista „Azi”.
Editorial, a debutat în 1939 cu biografia romanţată „Miron Costin”, urmată de numeroase romane de inspiraţie istorică, precum „Neculai Milescu Spătarul” (1954), „Căderea Bastiliei” (1959), „N. Bălcescu – revoluţionar” (1959), „Eroi au fost, eroi sunt încă” (1968), „Petru Voievod Rareş” (1970), „Fraţii Buzeşti” (I-III, 1971-1977), „Ana Ipătescu” (1975), „Comoara Brâncovenilor” (1977), „1 Decembrie 1918. Alba Iulia” (1978), „Doi strămoşi iluştri – Decebal şi Traian” (1980), „Tudor Vladimirescu” (1981) și „Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii” (1983).
În literatura pentru copii, Dumitru Almaș a debutat cu un mic volum intitulat „O poveste cu-n arici” (1942), însă a devenit cunoscut după ce a publicat volumele „Povestiri istorice” (1960) și „Povestiri istorice pentru copii şi şcolari” (I-III, 1981-1984), ilustrate de Valentin Tănase, unde a transformat evenimentele istorice în povești captivante, menite să stârnească interesul tinerilor pentru trecutul național.
Dumitru Almaș s-a implicat activ în viața culturală și științifică a României, a fost membru în comitetul de conducere al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, a iniţiat şi a condus, ca redactor-şef, revista „Magazin istoric” (1967-1969), a colaborat cu numeroase reviste istorice şi literare, precum „Contemporanul”, „Albina”, „Magazin”, „Familia”, „Argeş”, „Ateneu”, „Iaşul nou” și „Veac nou” şi a contribuit la dezvoltarea manualelor de istorie pentru diferite trepte ale învăţământului.
De-a lungul carierei, a publicat peste 70 de volume, numeroase scenarii de film, piese de teatru radiofonic și peste 5000 de studii și articole de presă, a fost premiat de Societatea Scriitorilor din Romania (1942) și de Uniunea Scriitorilor din Romania (1954), iar pentru realizarea filmelor „Pintea” (1976), „Iancu Jianu, zapciul” (1980) și „Iancu Jianu, haiducul” (1981), a fost consultant istoric.
Promotor al educației patriotice, a popularizat istoria într-un mod accesibil, fără a sacrifica rigoarea științifică, povestind-o într-o manieră care a captivat cititorul și i-a trezit interesul pentru trecut, punând accentul pe marile figuri istorice și pe momentele decisive din istoria României, în special pe luptele pentru independență, unire și suveranitate.
Dumitru Almaș s-a stins din viață la 12 martie 1995.
