Alexandru D. Xenopol a fost un scriitor, economist și profesor și unul dintre cei mai importanți istorici români, primul ce a elaborat o sinteză completă și sistematică a istoriei poporului român, „Istoria Românilor din Dacia Traiană”.
Theodor Aman a fost un pictor, grafician, pedagog și academician român, unul dintre cei mai importanți pictori români ai secolului al XIX-lea, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul artei și educației, fondator, alături de Gheorghe Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din București, celebru pentru tablourile „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”, „Bătălia românilor cu turcii pe insula Sf. Gheorghe”, „Bătălia de la Oltenița”, „Unirea Principatelor”, „Izgonirea turcilor la Călugăreni”, „Tudor Vladimirescu”, „Bătălia de la Călugăreni” și „Hora de la Aninoasa”.
Dinu Constantin Lipatti a fost un pianist și compozitor român de renume internațional, apreciat pentru rafinamentul interpretării și profunzimea artistică.
Marina Știrbey a fost una dintre primele femei pilot din România, supranumită „Prințesa aviației românești”, recunoscută pentru rolul ei în înființarea „Escadrilei Albe”, realizare ce a marcat istoria aviației românești.
Radu Stanca a fost un poet, dramaturg, eseist, regizor și actor român, una dintre figurile marcante ale Cercului Literar de la Sibiu, adept al poeziei pure, ruptă de contextul social, baladeşti şi histrionice, dar și al teatrului poetic inspirat din marile mituri ale umanităţii, a cărui operă este considerată fundamentală pentru cultura română postbelică, celebru pentru piesele de teatru „Dona Juana” (1947), „Turnul Babel” (1945), „Greva femeilor” (1945), „Oedip salvat” (1947) și „Secera de aur” (1949), dar și pentru volumul „Versuri” (1980), publicat postum.
Pe 1 martie 1867, la Iași, a fost publicat primul număr al revistei „Convorbiri literare”, organ de presă al societății literare „Junimea”, avându-l ca director pe Iacob Negruzzi, primul număr fiind tipărit în 300 de exemplare, cu o prefață de Iacob Negruzzi și cu studiul lui Titu Maiorescu intitulat „Despre poezia română”.
Ion Creangă a fost un scriitor și pedagog român, unul dintre cei mai importanți povestitori și un clasic al literaturii române, cunoscut pentru măiestria poveştilor şi basmelor sale, pentru stilul plin de umor, realismul aparte și talentul prin care a adus în prim-plan esența și farmecul vieții rurale moldovenești, celebru pentru „Amintiri din copilărie”, „Povestea lui Harap-Alb”, „Moș Nichifor Coțcariul” și „Învăţătoriul copiilor”.
Jean Moscopol a fost un celebru cântăreț român de muzică ușoară, compozitor și epigramist, ce a marcat profund perioada interbelică a României, cunoscut pentru vocea distinctă, interpretările elegante și versurile ironice sau romantice, celebru pentru melodiile „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?”, „Tot ce-i românesc nu piere”, „În țara-n care m-am născut”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă” și „Dă-mi gurița s-o sărut”.
Titu Maiorescu a fost un critic literar, filosof, profesor și politician român, membru fondator al Academiei Române, a cărui activitate a avut un rol esențial în dezvoltarea literaturii și culturii române moderne, membru fondator al „Societății Junimea”, mentorul și promotorul unor scriitori de renume, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.
Jean Georgescu a fost un regizor, actor şi scenarist român, un pionier al comediei cinematografice româneşti, ce a desfăşurat o activitate neîntreruptă timp de patru decenii, atât în România, cât şi în Franţa, renumit pentru ecranizările „Milionar pentru o zi” (1924), „O noapte furtunoasă” (1943), „Visul unei nopți de iarnă” (1946), „Directorul nostru” (1955), „Mofturi 1900” (1965) și „Pantoful Cenușăresei” (1969).
Ioan D. Caragiani a fost un folclorist și traducător român, de origine aromână, specialist în limba și literatura elenă, membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române, un important cercetător al limbii și culturii românești și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor.
Alice Voinescu (n. Steriadi) a fost o personalitate marcantă în peisajul cultural românesc, lăsând o moștenire de neprețuit, fiind prima femeie doctor în filozofie din România.
George Enescu a compus „Poema română” în 1897, pe când avea doar 16 ani, iar premiera a avut loc la Paris pe 6 februarie 1898, interpretată de prestigioasa Orchestră Colonne, sub bagheta lui Édouard Colonne, bucurându-se de un răsunător succes de public şi de presă.
Krikor H. Zambaccian a fost un important colecționar și critic de artă român de origine armeană, ce a jucat un rol esențial în promovarea artei românești, lăsând o moștenire culturală de mare valoare prin colecția sa impresionantă de picturi și sculpturi donată statului român, care poate fi admirată la Muzeul K.H. Zambaccian din Bucureşti. Totodată, a inventat conceptul de consignație de artă, deschizând primul magazin de acest tip pe Calea Victoriei, în București, denumit „Romarta” (Arta Românească).
Ion Dobran a fost un aviator român, ultimul as al aviației române de vânătoare care, în cel de-al Doilea Război Mondial, a doborât avioane sovietice, americane și germane.
