(12 februarie 1904 – 8 aprilie 1994)
Jean Georgescu s-a născut pe 12 februarie 1904, în București și a fost un regizor, actor şi scenarist român, un pionier al comediei cinematografice româneşti, ce a desfăşurat o activitate neîntreruptă timp de patru decenii, atât în România, cât şi în Franţa, renumit pentru ecranizările „Milionar pentru o zi” (1924), „O noapte furtunoasă” (1943), „Visul unei nopți de iarnă” (1946), „Directorul nostru” (1955), „Mofturi 1900” (1965) și „Pantoful Cenușăresei” (1969).
A urmat studiile în localitatea natală, iar după ce a absolvit Conservatorul Regal de Artă Dramatică din București, a debutat ca actor în anii ’20, jucând în diferite companii teatrale alături de numeroși actori de renume, printre care și Elvira Popescu.
Debutul său în cinematografie a fost tot ca actor, în filmul „Țigăncușa de la iatac” (1923), unde a interpretat rolul unui „bonjurist”.
Atras de cinematografie, Jean Georgescu a început să scrie scenarii de film, primul său scenariu fiind pentru filmul „Milionar pentru o zi” (1924), pe care l-a și regizat cu sprijinul operatorului Nicolae Barbelian, marcând, astfel, debutul său regizoral.
În 1929, pentru a se specializa, s-a mutat în Franța, unde a lucrat ca regizor și scenarist, realizând scurtmetrajele „La Miniature” (1933) și „Ça colle” (1933), ambele avându-l în rol principal pe actorul francez Fernandel, dar și „Aventura fericită” (1935).
În 1939, revenind în România, Jean Georgescu s-a concentrat pe adaptarea operelor lui I.L. Caragiale și astfel, în 1942, a regizat filmul „O noapte furtunoasă”, considerat o capodoperă cinematografică și un reper al istoriei cinematografiei românești, ce a reunit nume sonore ale teatrului românesc, precum Alexandru Giugaru, Radu Beligan, George Demetru, Ştefan Iordănescu-Bruno, Jean Moscopol, Florica Demion, Miluţă Gheorghiu, Maria Maximilian și George Ciprian și care s-a bucurat de un mare succes.
A abordat preponderent genul comic, sursa sa de inspiraţie fiind, adesea, opera lui I. L. Caragiale, iar dintre filmele realizate, amintim „Ziua cumpătării” (1942), „Visul unei nopţi de iarnă” (1946), „Petrolul” (1949), „Pădurile” (1950), „În sat la noi” (1951), „Vizită” (1952), „Lanţul slăbiciunilor” (1952), „Arendaşul român” (1952), „Directorul nostru” (1955), „Lanterna cu amintiri” (1962), „Mofturi 1900” (1965) și „Pantoful Cenuşăresei” (1969).
Ca scenarist, Jean Georgescu a contribuit la filme precum „Maiorul Mura” (1928), „Așa e viața” (1928) și „Două lozuri” (1957), iar din postura de actor, a interpretat roluri în „Năbădăile Cleopatrei” (1925), „Televiziune” (1931) și „Nu filmăm să ne-amuzăm” (1975).
În ciuda marginalizării sale ca regizor în perioada comunistă, când după realizarea filmului „Directorul nostru“ (1955), nu i-a mai fost permis să realizeze niciun film timp de opt ani, fiind înlăturat de la cârma peliculelor „Două lozuri“ şi „Telegrame“, iar în 1959 a fost exclus din cinematografie, obligat să ducă o viaţă mizeră și nevoit să divorțeze de soția sa de origine franceză, în 1971 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.
Considerat un pionier al comediei cinematografice românești, adaptările sale după operele lui Caragiale au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării cinematografiei românești, fiind și în prezent apreciate și studiate. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut departe de lumea filmului.
Jean Georgescu s-a stins din viață pe 8 aprilie 1994.
