(26 februarie 1903 – 1980)
Jean Moscopol, pe numele său real Ioan Moscu, s-a născut pe 26 februarie 1903, în Brăila și a fost un celebru cântăreț român de muzică ușoară, compozitor și epigramist, ce a marcat profund perioada interbelică a României, cunoscut pentru vocea distinctă, interpretările elegante și versurile ironice sau romantice, celebru pentru melodiile „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?”, „Tot ce-i românesc nu piere”, „În țara-n care m-am născut”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă” și „Dă-mi gurița s-o sărut”.
Născut într-o familie de origine greacă, încă din copilărie a fost atras de muzică, studiind chitara şi cântând în corul bisericii. A studiat la Liceul Pelarinos, din Galați, unde a învățat, cu mare ușurință, cinci limbi străine, iar apoi s-a înscris la Universitatea Politehnica din București, cântând, ocazional, la renumitul restaurant „Zissu”. A lucrat şi la Întreprinderea Optică „Lares”, a cărei conducere l-a trimis la Berlin la specializare, ocazie cu care s-a înscris și la Universitatea de Artă din Berlin, la secția muzică.
După revenirea în țară s-a întors la Brăila şi s-a înscris la Conservatorul Lyra, secția de canto, la clasa profesorilor Umberto Manao și Jean Andrian, fiind și funcționar la Agenția maritimă „M. Embiricos et Co.”, din Brăila.
În 1924, Jean Moscopol s-a mutat în București, unde s-a angajat ca funcționar la bancă și s-a reînscris la facultate, la Secția de Aeronautică. Cum muzica a rămas marea sa pasiune, şi-a întemeiat o mică trupă cu care a început să participe la concursurile organizate de Institutul Electronic şi Radiofonic, clasându-se de fiecare dată printre primele locuri.
Debutul profesional a avut loc în 1929, la restaurantul „Zissu” din București, unde a interpretat câteva melodii, fiind descoperit de Alfred Pagony care i-a dat numele de scenă Jean Moscopol și care i-a propus un contract, pe o sumă frumuşică. A câştigat rapid admiraţia publicului datorită timbrului vocal deosebit şi a fluieratului inconfundabil cu care îşi presăra melodiile, astfel că cei care veneau la restaurantul „Zissu” o făceau special pentru a-l asculta.
În toamna anului 1929, un reprezentant al casei de discuri „His Master’s Voice” din Londra l-a auzit cântând la „Zissu” și i-a propus, pe loc, o ofertă de a-și înregistra muzica. Astfel, la Viena, Jean Moscopol și-a înregistrat melodiile pe un suport de foarte bună calitate, câștigându-și notorietatea, vocea sa fiind auzită în întreaga ţară, la scurt debutând şi pe posturile de radio.
În anii `30, perioada sa de glorie, Jean Moscopol a cântat în cele mai renumite restaurante şi cafenele din Bucureşti. A înregistrat pe discuri de gramofon și patefon peste 300 de cântece, de facturi diverse, românești și străine, devenind celebru pentru șlagărele „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?”, „Cel mai divin tango”, „Dă-mi gurița s-o sărut!”, „Garufa”, „Mână, birjar!”, „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă” și „Tu nu mai ești a mea!”.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a devenit membru al Societății Compozitorilor din România, pentru o vreme a lucrat la Teatrul de Revista „Alhambra”, unde a intepretat roluri diverse în mai multe operete, dar a fost cooptat și în distribuția filmului „O noapte furtunoasă” (1943), unde a făcut figurație, interpretând rolul șansonetistului care cânta la Grădina de vară „Union”.
Aflat în contradicție cu noul regim politic instalat în România, Jean Moscopol a compus balade și cuplete anticomuniste, agreate de public, dar condamnate de regim, în care îi îndemna pe români să nu-și piardă speranța.
Realizând că nu va avea viaţă bună sub regimul comunist, a scăpat ca prin minune fără să fie arestat, fugind din ţară în 1947, cu ajutorul actriţei Elvira Popescu. A locuit în mai multe oraşe din Europa și a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă, transmițând numeroase mesaje românilor aflaţi în ţară. În cele din urmă, s-a stabilit la New York, unde a trăit până la sfârșitul vieții, ajungând să fie liderul comunităţii de români expatriaţi, continuând să scrie cuplete împotriva regimului.
Jean Moscopol a colaborat cu renumiți compozitori ai vremii, precum Ion Vasilescu și Gherase Dendrino, interpretând atât melodii românești, cât și internaționale, în limbile franceză, italiană, germană și engleză.
Adesea comparat cu celebrii cântăreți Maurice Chevalier și Tino Rossi, Jean Moscopol rămâne una dintre cele mai importante voci ale muzicii ușoare românești din perioada interbelică, melodiile sale fiind reinterpretate de-a lungul timpului de numeroși artiști contemporani.
Jean Moscopol s-a stins din viață în 1980, la New York, la vârsta de 76 de ani.
