(6 februarie 1889 – 18 septembrie 1962)
Krikor H. Zambaccian s-a născut pe 6 februarie 1889, în Constanța și a fost un important colecționar și critic de artă român de origine armeană, ce a jucat un rol esențial în promovarea artei românești, lăsând o moștenire culturală de mare valoare prin colecția sa impresionantă de picturi și sculpturi donată statului român, care poate fi admirată la Muzeul K.H. Zambaccian din Bucureşti. Totodată, a inventat conceptul de consignație de artă, deschizând primul magazin de acest tip pe Calea Victoriei, în București, denumit „Romarta” (Arta Românească).
Născut într-o familie de armeni înstăriți, tatăl său fiind contabil la o casă de negoț de fire și țesături de import, a avut o copilărie marcată de pasiunea pentru artă și cultură, la vârsta de 11 ani, aşa cum declara el însuşi, având primul contact cu arta prin intermediul unei reprezentații teatrale a piesei lui Vasile Alecsandri, „Ovidiu”, dată de o trupă de artiști din Iași.
Primele clase le-a urmat în Constanţa, iar studiile secundare la Bucureşti, mergând des la ateneu, la expoziții de artă și la Pinacotecă. Prima sa achiziție a fost o cromolitografie numită „Beethoven”, pe care a cumpărat-o cu cinci lei și pe care a agățat-o deasupra patului, iar a doua, o mască mortuară a lui Beethoven, ce a costat doi lei, cele două piese reprezentând începutul colecției sale.
În 1907 s-a înscris la Institutul Superior de Comerț din Anvers, ulterior transferându-se la École Supérieure de Commerce, în Paris, luând contact cu pictura flamandă din muzeele locale, dezvoltându-și pasiunea pentru artă.
Întors în România, a început să frecventeze mediile artistice, devenind o figură influentă în lumea artistică românească, participând activ la expoziții și contribuind la promovarea artiștilor locali, achiziționând lucrări de artă contemporană ale pictorilor deja consacrați, dar și pe cele ale unor pictori debutanți, printre artiștii săi preferați numărându-se Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și Ion Andreescu.
În 1913 s-a stabilit în Constanța, iar în timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat pe front, ocazie cu care i-a cunoscut, printre camarazi, pe pictorii Camil Ressu, Marius Bunescu, Ion Theodorescu-Sion și pe sculptorul Cornel Medrea.
După terminarea războiului, s-a stabilit în Bucureşti, unde s-a afirmat ca un fin cunoscător al artei. A publicat mai multe eseuri, cronici despre pictură și lucrări de critică despre artiştii plastici ai vremii, precum Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba și Camil Ressu, dar și volumul „Însemnările unui amator de artă”, în care își exprima opiniile despre artiștii români și europeni ai epocii sale.
În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, a inventat conceptul de consignație de artă, deschizând primul magazin de acest tip pe Calea Victoriei, în București, numit „Romarta” (Arta Românească).
Considerat un adevărat mecena, lui Krikor H. Zambaccian i-a aparținut una dintre cele mai valoroase colecții de artă din România, ce cuprindea lucrări de sculptură, pictură, grafică și mobilier. Acestea au fost donate statului român, pe parcursul a trei etape, prima donație fiind în 1947 și cuprinzând 205 picturi, 38 de sculpturi, 8 piese de mobilier și casa sa din București, în care colecționarul a continuat să locuiască împreună cu soția sa. Ulterior, această casă a devenit Muzeul Zambaccian, fiind inaugurat în 1947, când Krikor H. Zambaccian a fost decorat de către Regele Mihai, deși casa era deschisă publicului încă din 1942, putând fi vizitată o singură zi pe săptămână. Cea de-a doua donație a fost realizată în 1957, iar ultimele exponate au fost dăruite în 1962.
Colecţia de artă Zambaccian se remarcă prin calitatea excepţională a lucrărilor de artă românească care reflectă gustul desăvârşit al colecţionarului, operele prezentate alcătuind o veritabilă istorie a picturii româneşti moderne, incluzând picturi ale lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Iosif Iser, Camil Ressu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Corneliu Baba, Alexandru Phoebus și Horia Damian, dar și sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi, Miliţa Petraşcu, Oscar Han și Cornel Medrea. La Muzeul Zambaccian pot fi admirate şi lucrări ale unor maeştri precum Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo și Marquet.
Prin pasiunea și devotamentul său pentru artă, Zambaccian a avut un rol crucial în dezvoltarea și promovarea artei românești în prima jumătate a secolului al XX-lea. Muzeul care îi poartă numele rămâne un reper pentru iubitorii de artă, iar scrierile sale sunt încă relevante pentru studiul istoriei artei românești.
Krikor H. Zambaccian s-a stins din viață pe 18 septembrie 1962.
După 15 ani, regimul comunist a închis muzeul și a mutat colecția de artă, însă Uniunea Armenilor din România a reuşit, în 1996, redeschiderea acestuia. În prezent, Muzeul K.H. Zambaccian este subordonat Muzeului Naţional de Artă al României.
