Personalitatea zilei – Pablo Picasso 

(25 octombrie 1881 – 8 aprilie 1973)

Pablo Picasso s-a născut la 25 octombrie 1881, în Malaga și a fost una dintre cele mai importante personalități artistice ale secolului al XX-lea, ce a revoluționat arta modernă prin stilurile și tehnicile sale inovatoare, un maestru spaniol al picturii, desenului, colajul, scenografiei ceramice și sculpturii, unul dintre cei mai prolifici, celebri și originali artiști, inițiator, împreună cu Georges Braque, al cubismului, creatorul, de-a lungul unei cariere de peste 78 de ani, a 13.500 de picturi, 100.000 de tipărituri şi gravuri şi 34.000 de ilustraţii, celebru pentru tablourile „Domnișoarele din Avignon” (1907) și „Guernica” (1937).
Născut într-o familie de artiști, tatăl său fiind pictor și profesor de arte, încă de la o vârstă fragedă a manifestat un talent excepțional în pictură, la 8 ani realizând primul său tablou, „Picadorul”.
În copilărie, Pablo Picasso a primit din partea tatălui său o pregătire artistică formală în desen și pictură în ulei, a frecventat Școala de Arte și Meserii „Da Guarda“ din La Coruña, din 1895 a studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Barcelona, iar apoi a urmat cursurile Academiei de Artă Regală San Fernando din Madrid (1897-1898).
Încă de la vârsta de 14 ani a avut propriul atelier de pictură, iar în 1900, la 19 ani, a avut prima sa expoziţie de pictură, în localul „La patru pisici” din Barcelona, unde a expus peste 50 de portrete, dar și tablourile „Ultimele momente” și „Portretul lui Carles Casagemas”, unde întreaga lume artistică şi intelectuală a Barcelonei i-a admirat talentul.
Atras de operele lui Auguste Renoir și Claude Monet, Pablo Picasso a călătorit la Paris, pe atunci capitala europeană a artei, unde l-a întâlnit pe jurnalistul și poetul Max Jacob, cei doi locuind împreună într-un apartament, iar din cauza sărăciei, frigului și disperării, o mare parte din lucrările sale au fost arse pentru a încălzi locuința. La început nu s-a bucurat de succes, însă nu și-a pierdut curajul, experimentând și căutând noi mijloace de expresie în pictură.
În anul 1901 începe aşa-numita „perioadă albastră” (1901-1904) din cariera sa, marcată de sinuciderea prietenului său, Carlos Casagemas, caracterizată de tablouri triste, în mare parte portrete, dominate de nuanţe de albastru, ce reprezentau melancolia, suferința, sărăcia şi singurătatea, printre care se numără „Îndoliaţii” (1901), „Viaţa” (1903), „Femeia ghemuită” (1902) și „Masa unui orb” (1903).
În 1904 s-a mutat în Paris, unde a cunoscut-o pe Fernande Olivier, iubita sa, moment ce a marchat debutul unei noi perioade a operei sale, „perioadă roz” (1904-1906), când personajele lui, deseori circari sau acrobați, erau zugrăvite îndeosebi în nuanţe de roz, din această perioadă făcând parte „Haremul” (1906), „Femeie cu pere” (1909) şi sculptura „Cap de femeie” (1909).
Experimentând într-o nouă direcţie îndrăzneaţă, influențat de Cézanne și de măştile africane, în 1907 a creat una dintre capodoperele modernismului, „Domnișoarele din Avignon”, o reprezentare frapantă, extravagant de angulară şi denaturată a cinci femei pline de sexualitate, într-un bordel.
Acest tablou a prefaţat naşterea unui nou curent artistic, cubismul, care reprezenta un mod cu totul nou de tratare a formelor, caracterizate printr-o aplecare asupra geometriei acestora, toate obiectele regăsindu-se divizate şi reduse la forme geometrice simple, adesea pătrate.
Alături de Georges Braque, Pablo Picasso a creat numeroase picturi din curentul pe care cei doi l-au fondat, cubismul, perspectiva tradiţională fiind abandonată in favoarea perspectivelor multiple, personajul fiind văzut simultan din mai multe unghiuri diferite, fiind un mod revoluţionar de a privi realitatea. Dintre lucrările reprezentative amintim „Fabrică din Horta de Ebro” (1909) și „Acordeonistul” (1911).
În anii ’20 s-a asociat vag cu mişcarea suprarealistă, pictând chipuri și siluete umane denaturate, explorând teme noi, în special erotice, precum „Nud șezând” (1923), „Trei dansatoare” (1925), „Pictoriţa” (1933), „Moartea toreadorului” (1933).
Preocupat de lumea din jurul său, Pablo Picasso i-a susținut pe republicani în Războiul Civil din Spania, iar după bombardamentul de la Guernica din timpul Războiului civil spaniol, Picasso a realizat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, „Guernica” (1937), unde și-a exprimat indignarea în fața violenței fascismului, pânza uriaşā prezentând o masă diformă de culori închise, trupuri contorsionate, capete care țipă și animale înspăimântate, o comemorare a oamenilor neajutorați uciși, cât și un avertisment cu privire la ororile ce însoțesc războiul.
După război, a reînceput să-şi expună lucrările, atât picturi şi sculpturi, cât şi litografii şi ceramică. Datorită adeziunii la Partidul Comunist Francez, la Salonul de toamnă din 1944, pânzele şi sculpturile sale au fost primite cu revoltă.
În 1949, cu ocazia Congresului Mondial de Pace, organizat de comuniști în Polonia, a contribuit cu celebru său desen „Porumbelul”, reprezentând porumbelul păcii, empatizând, astfel, cu suferințele celor oprimați.
Marcat de războiului din Coreea, a pictat „Masacrul din Coreea” (1951), apoi a realizat, pentru capela mănăstirii din Vallauris, „Război și Pace” (1952).
În 1963, a fost inaugurat „Muzeul Picasso” din Barcelona, care are în custodie cea mai mare parte a operelor sale.
În vremea sa, Pablo Picasso a ajuns să fie cel mai cunoscut artist în viață din lume, picturile sale fiind achiziționate pentru sume uriașe de către mari galerii și colecționari bogați.
Pablo Picasso a fost un pionier al modernismului, redefinind multiple forme de artă, operele sale fiind omniprezente în colecțiile marilor muzee de artă din lume. Chiar dacă tehnicile și stilurile lui Picasso au variat de-a lungul timpului, el a rămas constant inovator și influent, lăsând o amprentă ireversibilă asupra artei moderne.
Pablo Picasso s-a stins din viață la 8 aprilie 1973.