Paul Celan, pseudonimul lui Paul Peisah Antschel, a fost un poet, traducător și eseist român, care a scris în limba germană, considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea și una dintre cele mai importante figuri ale literaturii germane, cunoscut pentru lirica sa profundă și intensă, cu numeroase inovații poetice și lingvistice, caracterizată printr-un stil complicat și criptic ce se abate de la convențiile poetice.
Anna de Noailles a fost o poetă și scriitoare franceză de origine română, o figură proeminentă a literaturii franceze, vedetă a saloanelor mondene din Paris, una dintre primele femei primite în rândurile Academiei Române, desemnată de revista „Times” drept „cea mai mare poetă pe care secolul al XX-lea a dat-o Franței și chiar Europei.”
Gheorghe Băgulescu a fost un general, diplomat, colecționar de artă și scriitor român, cunoscut pentru relațiile sale diplomatice cu Asia, pentru interesul față de cultura japoneză și pentru romanul „Suflet japonez” (1937).
Dumitru Almaș a fost un istoric, scriitor și profesor român, renumit pentru activitatea sa de popularizare a istoriei, pentru lucrările destinate educației patriotice, cât și pentru romanele istorice şi seria biografiilor romanţate, precum „Miron Costin", „Meșterul Manole”, „Mihai Vodă Viteazul”, „Decebal, eroul strămoșilor, strămoșul eroilor” și „Povestiri istorice”.
Șerban Cioculescu a fost un critic, istoric literar și eseist român, cunoscut pentru contribuțiile sale majore în critica literară românească și pentru studiile aprofundate despre autori importanți, precum Ion Luca Caragiale și Titu Maiorescu, fiind considerat unul dintre cei mai importanți critici şi istorici ai literaturii române.
Alexandru Vlahuță a fost un poet, prozator, jurnalist și publicist, personalitate marcantă a literaturii române de la sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, membru de onoare, post-mortem, al Academiei Române, cunoscut atât pentru sensibilitatea și profunzimea operelor sale, cât și pentru angajamentul social și patriotic, autorul lucrării „România pitorească”, volum ce constituie un veritabil atlas geografic al României.
Ion Nistor a fost un istoric și militant unionist bucovinean, ce s-a remarcat atât printr-o activitate ştiinţifică prodigioasă, cât și ca luptător pentru emanciparea culturală a Bucovinei, membru al comitetului de organizare al Adunării Naționale de la Cernăuți ce a decis unirea Bucovinei cu România, în cadrul căreia a redactat „Actul Unirii”, pe care l-a citit în Congresul General al Unirii Bucovinei, din 28 noiembrie 1918.
Teodor Mazilu a fost un scriitor și dramaturg, unul dintre cei mai importanți autori români de teatru ai secolului al XX-lea, denumit „al doilea după Caragiale”, autorul pieselor de teatru „Proștii sub clar de lună”, „Mobilă și durere”, „Tandrețe și abjecție” și „Acești nebuni fățarnici”.
Panait Istrati a fost un scriitor român, ce a scris în limbile română și franceză, considerat unul dintre cei mai complecşi scriitori români, cunoscut pentru operele „Chira Chiralina”, „Moș Anghel” și „Ciulinii Bărăganului”.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier și academician, unul dintre cei mai importanți scriitori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cunoscut pentru romanele sale istorice și de aventuri, precum „Baltagul”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Frații Jderi” și „Nicoară Potcoavă”.
Constantin Lecca a fost un profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător român ce s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică, fiind primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental, făcând parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea, și care a înființat prima tipografie din Craiova (1837) și prima revistă culturală din Oltenia, „Mozaic” (1838).
Victor Ion Popa a fost un scriitor, regizor de teatru şi publicist, care prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, a contribuit la evoluția teatrului românesc din perioada interbelică, autorul romanelor „Floare de oțel” (1930) și „Velerim și Veler Doamne” (1933), dar și al pieselor de teatru „Ciuta” (1922), „Mușcata din fereastră” (1930) și „Take, Ianke și Cadîr” (1932).
Tudor Arghezi a fost un poet, prozator şi gazetar român, unul dintre cei mai cunoscuți autori ai perioadei interbelice, celebru pentru iubirea față de necuvântătoare, prin a cărui operă lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur unitar și complex, în dependența lor afectivă față de om.
Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, eseist și diplomat român, membru titular al Academiei Române, o personalitate marcantă a culturii românești din perioada interbelică și unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici.
Radu Tudoran a fost un scriitor și traducător român, autorul romanelor „Un port la răsărit” (1941), „Fiul risipitor” (1947), „Toate pânzele sus!” (1954) și „Maria și marea” (1973).
