(6 aprilie 1483 – 6 aprilie 1520)
Rafael Sanzio, cunoscut și ca Rafael sau Raffaello Santi, s-a născut pe 6 aprilie 1483, în Urbino și a fost un pictor și arhitect italian, considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai Renașterii italiene, renumit pentru perfecțiunea compoziției, echilibrul liniilor, claritatea formelor și armonia cromatică a operelor sale, celebru pentru „Școala din Atena”, „Schimbarea la față”, „Madona Sixtină”, „Căsătoria Fecioarei”, „Triumful Galateei” și „Madonna della Seggiola”.
Născut într-o familie de artiști, tatăl său fiind pictor la curtea ducelui de Urbino, încă din copilărie a fost expus artei și culturii, iar sub îndrumarea tatălui său a început să deseneze. După ce la vârsta de 11 ani a rămas orfan, s-a bucurat de sprijinul material şi financiar al unchiului său, devenind, astfel, ucenicul lui Pietro Perugino şi, mai apoi, al lui Timoteo Viti.
În 1500 a întreprins mai multe călătorii la Siena, Florenţa, Perugia și Roma, unde a admirat operele lui Leonardo da Vinci şi ale lui Michelangelo, dar, în egală măsură, a studiat și „Dialogurile” lui Platon, în care și-a găsit refugiul filozofic.
Cariera lui Rafael poate fi împărțită în trei etape majore:
– perioada de început (1500–1504 – Urbino și Perugia), în care primele lucrări ale sale includ compoziţii religioase și o serie de Madone, precum „Madonna Conestabile”, „Fecioara cu rodia”, „Răstignire” și „Încoronarea Fecioarei” pentru biserica San Francesco din Perugia, unde se remarcă influențele mentorului său, precum și o preocupare pentru lumină, perspectivă și detalii;
– perioada din Florența (1504-1508) în care, influențat de operele marilor maeștri, adoptă tehnici ca sfumato-ul lui Leonardo și dinamismul lui Michelangelo, creând opere celebre precum „Madona del Granducca”, „Madonna del Prato”, „Logodna Fecioarei Maria”, prima pictură ce poartă semnătura artistului, „Sfântul Mihail și Satana”, „Sfântul Gheorghe și balaurul”, „Somnul cavalerului” și „Madonă cu baldachinul”;
– perioada din Roma (1508-1520), când a fost invitat de Papa Iuliu al II-lea la Vatican pentru a decora vechile apartamente ale lui Nicolae al V-lea, aşa-numitele „Stanze”, cunoscute astăzi ca „Stanzele lui Rafael”, cea mai faimoasă fiind „Stanza della Segnatura” ce adăpostește capodopera „Școala din Atena”, o alegorie filozofică a cunoașterii și înțelepciunii antice, cu figuri celebre ca Platon, Aristotel și Socrate.
În această periodă a realizat „Madonna di Foligno”, destinată altarului Bisericii Santa Maria in Aracoeli din Roma, „Triumful Galateei”, realizat cu ocazia decorării vilei Farnesina a bancherul Agostino Chigi, „Madonna di Foligno” și „Madona Sixtină”, considerate cele mai celebre tablouri de madone pictate din toate timpurile, „Eliberarea Sfântului Petru din închisoare”, frescă pictată la Vatican, „Madonna della Seggiola”, una dintre cele mai renumite picturi ale sale, ce o prezintă pe Fecioara Maria ținându-l pe Pruncul Iisus aproape de obrazul ei, într-un gest tandru și matern, și „Schimbarea la față”, comadată pentru catedrala din Narbonne, considerată ultima sa lucrare majoră, ce combină două scene biblice, respectiv, schimbarea la față a lui Iisus pe muntele Tabor și vindecarea unui copil posedat de diavol, contrastul dintre partea superioară luminoasă și partea inferioară întunecată simbolizând lupta dintre divin și uman.
După 1514, când marii artişti ai epocii au murit sau au fost îndepărtaţi (Michelangelo, Pietro Perugino sau Leonardo da Vinci), Rafael a rămas singurul artist important chemat la Roma de către Papă, fiind responsabil cu lucrările de arhitectură de la Vatican, „Logiile” şi decorarea lor și terminarea decorării Capelei Sixtine printr-o serie de tapiserii.
În arhitectură, Rafael Sanzio a contribuit la proiectarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, a proiectat palatul Branconio dell Aquila la Roma, construcţia fiind demolată după 140 de ani și a realizat pentru Giulio de Medici planurile Villei Madama, edificiu folosit şi în prezent de Ministerul Italian de Externe.
Considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor, simbolizând idealurile Renașterii, frumusețea divină, echilibrul perfect și măiestria tehnică, prin operele sale remarcabile și contribuțiile arhitecturale, Rafael reprezintă o figură emblematică a artei occidentale.
Model pentru numeroase generații de artiști, stilul său caracterizat de armonie, claritate și eleganță a rămas o mărturie a perfecțiunii artistice, influențând arta europeană secole de-a rândul.
Rafael Sanzio s-a stins din viață la 6 aprilie 1520, la vârsta de 37 de ani. Pe piatra sa funerară este scris: „Aici zace Rafael; în timp ce trăia, natura se temea că va fi învinsă, iar când a murit, s-a temut că va muri și ea.”
