(28 mai 1912 – 30 septembrie 1990)
Patrick White s-a născut pe 28 mai 1912, în Londra și a fost un romancier și dramaturg australian, a cărui operă, influențată de modernismul lui James Joyce, D. H. Lawrence și Virginia Woolf, explorează teme precum experiența religioasă, identitatea personală și conflictul dintre indivizii vizionari și o societate materialistă și conformistă, laureat în 1973 al Premiului Nobel pentru Literatură, fiind singurul australian ce a primit această distincție.
Născut într-o familie înstărită, și-a petrecut copilăria în Sydney și pe proprietățile rurale ale familiei sale din Australia. La vârsta de 13 ani, a fost trimis la o școală publică din Anglia, iar apoi a studiat limbi moderne la King’s College, Cambridge. Influențat de marii scriitori europeni pe care i-a citit și întâlnit în călătoriile sale prin Franța și Germania, a început să scrie poezii, eseuri, nuvele și piese de teatru, publicându-le în diverse reviste ale vremii.
După absolvire, părinții și-au dorit să urmeze o carieră diplomatică, însă Patrick White a ales să rămână în Anglia și să se dedice scrisului. Bucurându-se de sprijinul financiar al familiei, în 1939 a publicat primul său roman, „ Happy Valley” – „Valea fericită”, inspirat de experiența sa ca lucrător în mediul rural, ce a câștigat în 1941, Medalia de Aur a Societății de Literatură Australiană.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Royal Air Force, servind ca ofițer de informații în Orientul Mijlociu, Egipt, iar apoi în Grecia, fiind demobilizat în 1945.
A locuit în Londra până în 1948, iar după ce a publicat romanul „The Aunt’s Story” – „Povestea mătușii”, despre căutarea identității și a sensului, ce urmărește viața și transformarea interioară a unei femei retrase și sensibile, s-a mutat definitiv în Australia.
În 1955, a publicat „The Tree of Man” – „Copacul omului”, considerat primul său mare succes internațional, ce urmărește viața unei familii de coloniști australieni pe parcursul mai multor generații, concentrându-se pe identitatea australiană, relația cu pământul și sensul existenței umane în fața naturii și a timpului.
Romanul „Voss” (1957), inspirat de expediția exploratorului Ludwig Leichhardt, urmărește aventura spirituală și fizică a exploratorului german în traversarea Australiei, „The Solid Mandala” – „Bila vrăjită” (1966), prezintă povestea unor frați gemeni, iar „The Eye of the Storm” – „Ochiul furtunii” (1973), analizează dinamica unei familii în jurul morții unei foste matroane bogate și dominatoare, captivând prin stilul inovator și portretizarea necruțătoare a relațiilor de familie și a condiției umane, criticii lăudând complexitatea personajului principal și modul în care White a reușit să mențină empatia cititorului pentru o eroină adesea antipatică.
Pe lângă romane, Patrick White a scris și piese de teatru cu impact major asupra teatrului australian, precum „The Season at Sarsaparilla”, „A Cheery Soul” și „Signal Driver”, a publicat numeroase povestiri și poezii, dar și o autobiografie, „Flaws in the Glass” (1981), unde a vorbit deschis despre identitatea sa și relația cu partenerul său de viață, Manoly Lascaris.
De-a lungul carierei, White a fost recompensat cu numeroase premii și distincții, iar Premiul Nobel pentru Literatură din 1973, pentru „arta sa narativă epică și psihologică, care a introdus un nou continent în literatură”, i-a încununat opera.
Scrierile sale sunt marcate de profunzime psihologică, simbolism, complexitate narativă și o intensă analiză a identității, alienării și condiției umane, cea mai profundă preocupare a sa fiind sentimentul de izolare. Stilul său narativ alternează între realism, expresionism și parodie, cu schimbări frecvente de perspectivă și tonalitate, reușind să revoluționeze literatura australiană, aducând-o pe scena universală prin opere de mare profunzime și originalitate.
White a refuzat titlul de cavaler, folosindu-și faima și resursele pentru a susține cauze sociale, precum drepturile aborigenilor, dezarmarea nucleară și protecția mediului, criticând guvernele conservatoare și susținând cauze progresiste.
Patrick White s-a stins din viață pe 30 septembrie 1990.
