„La Traviata”, una dintre cele mai celebre opere ale compozitorului italian Giuseppe Verdi, a avut premiera pe 6 martie 1853 la Teatro La Fenice din Veneția.
Opera are la bază romanul „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas fiul, având un libret în italiană semnat de Francesco Maria Piave. Povestea gravitează în jurul Violettei Valéry, o curtezană pariziană („traviata” cum este numită în italiană), a tânărului Alfredo Germont, care se îndrăgostește de ea cu o pasiune arzătoare și a tatălui său, Giorgio Germont, hotărât să despartă cei doi îndrăgostiți.
Inițial, premiera a fost un eșec din cauza distribuției nepotrivite și a mediocrității interpretării, rolul principal al Violettei fiind interpretat de o soprană în vârstă de 38 de ani, considerată prea în vârstă și supraponderală pentru a juca credibil o tânără muribundă de tuberculoză, publicul râzând în hohote când aceasta tușea, indicând boala personajului.
Cu toate acestea, după revizuiri și o nouă distribuție, opera a avut un mare succes la reprezentația din 6 mai 1854 de la Teatro San Benedetto din Veneția, devenind una dintre cele mai populare opere ale lui Giuseppe Verdi și una dintre cele mai iubite și interpretate opere din lume, un „vârf” al operei romantice, în sezonul 2015-2016 fiind interpretată de 4.190 de ori în 869 de producții separate.
„La Traviata”, operă în trei acte, conține unele dintre cele mai provocatoare și apreciate arii pentru soprană, precum „Sempre libera”, „Addio del passato” și „Libiamo ne’ lieti calici”, marcând un pas important în exprimarea ideilor dramatice prin muzică și explorează teme precum iubirea, sacrificiul, prejudecățile sociale, boala, moartea, reputația, onoarea familiei, reabilitarea și iertarea, sugerând posibilitatea răscumpărării morale, chiar și pentru o femeie de moravuri ușoare.
