(7 martie 1857 – 27 septembrie 1940)
Julius Wagner-Jauregg s-a născut pe 7 martie 1857, în Wels și a fost un medic austriac și primul psihiatru care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, în 1927, pentru descoperirea valorii terapeutice a inoculării cu malarie în tratamentul paraliziei generale (demență paralitică) asociată sifilisului cerebral.
A studiat la Schottengymnasium din Viena, iar din 1874 a studiat medicina la Universitatea din Viena, sub îndrumarea lui Salomon Stricker, obținându-și doctoratul în 1880 cu teza intitulată „Originea și funcția inimii accelerate”.
Inițial, a lucrat în Departamentul de Boli Interne, însă în 1883 s-a alăturat Clinicii Psihiatrice sub îndrumarea lui Maximilian Leidesdorf, devenind un expert în psihiatrie, deși nu avea pregătire formală în acest domeniu. În 1889 a fost numit profesor extraordinar la Facultatea de Medicină a Universității din Graz și director al Clinicii de Neuro-Psihiatrie, începându-și cercetările cu privire la legăturile dintre gușă și cretinism, la recomandarea sa, guvernul introducând sare ce conținea iod în zonele cele mai afectate de gușă.
Observând că persoanele care sufereau de anumite tulburări nervoase prezentau o ameliorare semnificativă după ce contractau infecții febrile, a încercat găsirea unei metode de a vindeca bolile psihice prin inducerea febrei. A studiat în mod sistematic efectele bolilor febrile asupra psihozelor, folosindu-se și de tuberculină, un extract din bacilul tuberculozei, descoperită în 1890 de Robert Koch, însă rezultatele nu au avut efectul scontat.
Nemulțumit de rezultatele obținute, în 1917, deoarece putea fi controlată cu chinină, a recurs la dezvoltarea terapiei cu malarie pentru tratarea paraliziei generale, tratament ce implica inocularea pacienților cu sânge infectat cu malarie tertiană, lucru ce a condus la îmbunătățirea semnificativă a stării acestora, descoperire pentru care a fost recompensat cu Premiul Nobel, în 1927.
Deși tratamentul cu malarie a fost ulterior suplinit de administrarea de penicilină, acesta a deschis calea pentru abordări biologice în psihiatrie și dezvoltarea tratamentelor moderne, munca sa conducând la dezvoltarea terapiei febrei și a terapiei de șoc pentru o serie de tulburări mentale.
Wagner-Jauregg a contribuit și la formularea legii privind certificarea bolnavilor mintali, care este încă în vigoare, în Austria, fiind recunoscut drept o autoritate în materie de cretinism și alte tulburări tiroidiene.
De-a lungul carierei, Wagner-Jauregg a publicat peste 80 de articole, descoperirile sale având un impact major în psihiatrie, demonstrând eficacitatea tratamentului biologic în tratarea bolilor mintale.
Cu toate acestea, ideile sale despre igienă rasială și afilierea la partide politice extremiste au umbrit, parțial, recunoașterea sa internațională.
Julius Wagner-Jauregg s-a stins din viață pe 27 septembrie 1940.
