Personalitatea zilei – Jean-Paul Sartre

(21 iunie 1905 – 15 aprilie 1980)

Jean-Paul Sartre s-a născut la 21 iunie 1905, în Paris și a fost un filozof, scriitor, scenarist, critic literar și dramaturg francez, exponent principal al existențialismului secolului al XX-lea, a cărui gândire, reflectată în lucrările sale, a influenţat sociologia, teoria critică, teoria postcolonială şi studiile literare. În 1964 a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, ce îi fusese acordat „pentru opera sa care, bogată în idei și plină de spiritul libertății și al căutării adevărului, a exercitat o influență de mare anvergură asupra epocii noastre”.
Născut într-o familie de burghezi înstăriți, a avut parte de o educație conservatoare, studiind la liceul din La Rochelle și la Școala Normală Superioară din Paris, unde a aprofundat psihologia, sociologia și filosofia, fiind influențat mai ales de opera lui Henri Bergson.
În 1931 a devenit profesor de filosofie la liceul din Le Havre, iar în perioada 1933-1934, primind o bursă de la Institutul Francez, a audiat, la Berlin, prelegerile lui Edmund Husserl și ale lui Martin Heidegger, care i-au influenţa puternic viziunea asupra problematicii ființei. Revenind în Franța, a continuat să predea filozofia la liceele din Le Havre, Laon și Liceul Pasteur, din Paris.
Chiar dacă primele sale studii publicate, în mare parte psihologice, „Imaginația” (1936), „Schiță pentru o teorie a emoțiilor” (1939) și „Imaginarul. Psihologie fenomenologică a imaginației” (1940), au trecut relativ neobservate, primul roman „Năuceală” (1938) și culegerea de povestiri „Zidul și alte povestiri” (1938), i-au adus recunoașterea și succesul imediat.
În 1940, odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost recrutat și a participat la așa-numitul „război ciudat”, unde a fost luat prizonier de către germani, însă a fost eliberat un an mai târziu, făcând parte, în Paris, din câteva grupuri intelectuale de rezistență împotriva ocupației germane, printre care și „Socialisme et liberté”.
În 1943 a publicat piesa de teatru „Muștele”, cu o tematică antiautoritară, dar şi cea mai cunoscută dintre lucrările sale filozofice, volumul „Ființa și neantul”, unde autorul argumentează că existența precede esența, deci, oamenii își definesc propria existență prin alegerile și acțiunile lor, nu printr-o esență predeterminată sau o natură fixă, punând, astfel, bazele existențialismului, în Franța.
În 1945, a publicat piesa de teatru „Cu ușile închise”, a înfiinţat revista literară și politică „Les Temps Modernes”, iar în 1946 a susținut la Sorbona conferința „Existențialismul este un umanism”, unde și-a expus filosofia și morala existențialistă, devoalând înclinaţia sa către o ideologie de stânga.
Sartre face parte din categoria scriitorilor pentru care o poziție filozofică hotărâtă reprezintă centrul ființei lor artistice, în viziunea sa, ateismul este considerat de la sine înțeles, iar „pierderea lui Dumnezeu” nu este deplânsă.
Sartre a avut o relație deschisă cu scriitoarea Simone de Beauvoir, împreună contestând ipotezele și așteptările culturale și sociale ale educației lor, atât în stilul de viață, cât și în gândire.
Sartre a scris eseuri politice, romane, nuvele, filozofie, teatru, critică, autobiografii, memorii, corespondență și scenarii, lăsând în urmă ideea că omul este condamnat să fie liber, ceea ce înseamnă că trebuie să suporte povara responsabilităţii pentru fiecare acţiune a sa, oricât de frustrant sau incomod ar putea fi acest adevăr, în orice alt caz contrar, am avea de a face cu o trăire „inautentică”, în rea-credinţă.
Jean-Paul Sartre s-a stins din viață la 15 aprilie 1980.