(31 martie 1891 – 17 aprilie 1945)
Ion Pillat s-a născut pe 31 martie 1891, în București și a fost un editor, traducător, antologist și unul dintre cei mai importanți poeți tradiționaliști ai literaturii române, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut pentru lirica sa profundă influențată de peisajele rurale și valorile naționale, cunoscut pentru volumele „Pe Argeș în sus”, „Satul meu”, „Poeme într-un vers”, „Biserica de altădată” și „Amăgiri”.
Născut într-o familie înstărită, tatăl său fiind moșier și parlamentar, iar mama sa fiica lui Ion C. Bratianu, și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la moșia bunicului său de la Florica, Argeș, unde a studiat, în particular, cursurile primare și liceale, iar în 1905, a absolvit ultima clasă a cursului inferior de la Colegiul Sfântul Sava din București.
Alături de mamă și cei doi frați ai săi, după absolvire, a părăsit România, mutându-se în Franța, continuându-și studiile la prestigiosul Liceu Henri IV din Paris, în 1909 susținând examenul de bacalaureat. Din 1910 a devenit student al Universității din Sorbona, urmând cursuri la Facultățile de Litere, Istorie, Geografie și Drept, obținând în 1913 licența în Litere, iar în 1914, în Drept.
Ion Pillat a debutat în 1906, la vârsta de 15 ani, în revista „Liga Culturală”, cu poezii influențate de simbolism, iar în 1911 a publicat poeziile „Pictor ignotus”, „Cântec nocturn” și „Ruga budista” în revista „Convorbiri literare”, sub îndrumarea lui Titu Maiorescu. În 1912 a publicat primul volum de poezii, „Visări păgâne”, ce marchează începutul carierei sale literare și cristalizarea stilului său poetic influențat de parnasianism și simbolism, iar după ce l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, a sprijinit editarea volumului acestuia de versuri „Flori sacre” (1912).
În 1913 a participat la campania din Bulgaria, ca sublocotenent în timpul Războiului Balcanic și a publicat volumul „Eternități de-o clipă”. În 1914, alături de Adrian Maniu și Horia Furtună, a condus revista „Flacăra”, iar în 1916, a editat, pe cheltuiala sa, volumul „Plumb” al lui George Bacovia.
În 1917 a publicat volumul de versuri „Amăgiri”, iar pe toată durata Primului Război Mondial a fost repartizat ca ofițer de legătură pe lângă misiunea militară franceză. În 1919, a participat la Conferința de pace de la Paris ca unul din secretarii lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene, iar în ziua semnării tratatului, a publicat, într-o ediție restrânsă de lux, volumul „Grădina dintre ziduri”.
Între 1922 și 1924, împreună cu Tudor Arghezi, a editat revista „Cugetul românesc”, iar în 1923 a publicat volumul de versuri „Pe Argeș în sus”, considerată cea mai importantă operă a sa, evocând moștenirea rurală, peisajele și spiritualitatea satului românesc, marcate de nostalgia copilăriei petrecute la moșia de la Florica.
Ion Pillat a mai publicat și volumele „Satul meu” (1925), un omagiu adus vieții rurale, „Biserica de altădată” (1926), unde explorează spiritualitatea tradițională, „Poeme într-un vers” (1936), inspirate de haiku-ul japonez, „Grădina între ziduri” (1919), „Țărm pierdut” (1937), „Umbra timpului” (1939) și „Balcic” (1942).
În 1936 a primit Premiul Național pentru Literatură și a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1944, a publicat ediția definitivă a operei sale lirice, din perioada 1906 – 1941, sub titlul „Poezii”, în trei volume.
Ion Pillat a tradus numeroase opere ale unor autori precum, Charles Baudelaire, Rainer Maria Rilke, Walt Whitman, Goethe, Schiller și Saint-John Perse, traducerile sale contribuind la familiarizarea publicului român cu literatura universală.
Acesta a scris și două piese de teatru, comedia „Dinu Păturică”, o dramatizare a romanului „Ciocoii vechi și noi” al lui Nicolae Filimon și „Tinerețe fără bătrânețe”, după povestea cu același nume. A publicat și două antologii de referință, „Poezia toamnei” (1921) și, în colaborare cu Perpessicius, „Antologia poeților de azi”, în două volume (1927-1927).
Ion Pillat rămâne una dintre figurile centrale ale literaturii române, moștenirea sa literară incluzând poeme ce îmbină tradiționalismul cu influențele moderniste, redescoperind valorilor satului românesc, într-un stil rafinat și profund filozofic, considerând creația folclorică cea mai elocventă expresie a „sufletului românesc”. Traducerile sale au îmbogățit cultura română cu influențe universale, iar creațiile sale reprezintă un simbol al legăturii dintre trecutul tradiționalist și modernitatea lirică.
Ion Pillat s-a stins din viață pe 17 aprilie 1945.
