(19 august 1881 – 4 mai 1955)
George Enescu s-a născut la 19 august 1881, în comuna Liveni, judeţul Botoşani, localitate care astăzi îi poartă numele, și a fost un compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, una dintre personalităţile artistice de geniu ale secolului XX şi cel mai important muzician român din toate timpurile.
Enescu şi-a asumat rolul de ambasador al muzicii atât în ţară, cât şi în străinătate, implicându-se intens în promovarea muzicii româneşti, contribuind la recunoaşterea internaţională a compozitorilor, dirijorilor şi interpreţilor din România, fiind unul dintre cei mai de seamă dirijori contemporani, sub bagheta sa evoluând orchestre renumite din întreaga lume.
La vârstă de trei ani a avut una dintre experienţele muzicale marcante, când a auzit un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal și, fiind impresionat de ceea ce auzise, acesta a încercat să imite instrumentele tarafului, respectiv, vioara, printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.
La vârsta de patru ani știa deja să citească, să scrie și să cânte la vioară, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.
Enescu a absolvit Conservatorul din Viena și Conservatorul din Paris, iar la 6 februarie 1898, debutează în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu premiera Suitei simfonice „Poema Română”, bucurându-se de un mare succes.
În primii ani ai secolului XX, Enescu a compus cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), Simfonia în Mi bemol, op. 13 (1905) și Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).
În anul 1912, Enescu a înfiinţat, din fonduri proprii, premiul naţional de compoziţie „George Enescu”, pentru încurajarea tinerelor talente, iar în timpul Primului Război Mondial, a rămas la Bucureşti unde, în paralel cu activitatea de creaţie, Enescu a susţinut concerte în România pentru răniţii din spitale.
La 13 martie 1936 are loc prima audiţie a operei „Oedip”, la Palais Garnier din Paris, aceasta devenind una dintre capodoperele muzicii dramatice ale secolul al XX-lea.
George Enescu s-a stins din viață la 4 mai 1955, la Paris.
[…] George Enescu a compus „Poema română” în 1897, pe când avea doar 16 ani, în timp ce studia la Conservatorul din Paris. Lucrarea, Opus nr.1, este prima sa compoziție orchestrală, premiera având loc la Paris pe 6 februarie 1898, interpretată de prestigioasa Orchestră Colonne, sub bagheta lui Édouard Colonne, bucurându-se de un răsunător succes de public şi de presă. […]
[…] Eduard Caudella s-a născut pe 3 iunie 1841, în Iași și a fost un violonist, dirijor, profesor, critic muzical și unul dintre cei mai importanți compozitori români de operă, considerat întemeietorul operei românești și primul compozitor ce a creat opere în limba română cu subiecte istorice și naționale, primul profesor al lui George Enescu. […]