(16 februarie 1822 – 17 ianuarie 1911)
Francis Galton s-a născut pe 16 februarie 1822, în Birmingham și a fost un polimat, explorator și inventator englez, cu realizări remarcabile în statistică, psihometrie, genetică, meteorologie și criminologie, cunoscut pentru dezvoltarea conceptului de eugenie (știința îmbunătățirii rasei umane prin reproducere selectivă), pentru studiile sale despre ereditate și inteligența umană, fiind primul care a studiat efectele împerecherii selective la om.
Născut într-o familie înstărită, fiind văr cu Charles Darwin, încă din copilărie a demonstrat abilități intelectuale remarcabile, putând citi de la vârsta de doi ani, iar de la cinci ani a învățat greaca, latina și matematica avansată.
A studiat medicina la Spitalul General din Birmingham și la King’s College din Londra, însă învățătura clasică și religioasă pe care o primise la școală și la biserică nu i-au fost de mare folos. La îndemnul tatălui său, s-a transferat la Trinity College, Cambridge, pentru a studia matematica, însă din cauza unei căderi nervoase, nu a mai finalizat studiile.
În 1844, după moartea tatălui său, Francis Galton a moștenit o avere considerabilă, ceea ce i-a permis să nu-și mai continue studiile în medicină, ci să urmărească orice subiect care îi stârnea curiozitatea, alegând să se dedice călătoriilor.
A întreprins mai multe călătorii în Orientul Mijlociu și în părți neexplorate din sud-vestul Africii, iar în 1850, după consultarea Societății Regale de Geografie, a decis să investigheze o posibilă deschidere dinspre sud și vest către lacul Ngami, ce se află la nord de deșertul Kalahari. În expediția care s-a dovedit a fi dificilă și plină de pericole, exploratorii nu au ajuns la lacul Ngami, însă au obținut informații valoroase, în urma cărora, în 1853, Francis Galton a fost ales membru al Societății Regale de Geografie. În același an a publicat „Narrative of an Explorer in Tropical South Africa”, iar datorită hărților, observațiile și descrierile popoarelor indigene din aceste regiuni, Galton a fost recompensat cu o medalie de aur din partea Societății Regale de Geografie.
După ce s-a întors în Anglia, influențat de lucrarea lui Darwin, „Originea speciilor” (1859), a început să-și dezvolte propriile teorii privind trăsăturile moștenite. Francis Galton a fost primul care a folosit termenul „eugenie”, definind-o ca știința îmbunătățirii rasei umane prin reproducere selectivă, susținând ideea selecției artificiale pentru îmbunătățirea rasei umane, dar și expresia „natură versus educație”. În cartea sa „Hereditary Genius” (1869), prima încercare de a studia geniul și măreția, Francis Galton a analizat ereditatea trăsăturilor intelectuale, concluzionând că inteligența este moștenită. El a fost primul care a aplicat metode statistice pentru observarea diferențelor umane și a inteligenței ereditare, introducând utilizarea chestionarelor și a sondajului pentru colectarea de date de la comunități, necesare studiilor sale antropometrice.
Francis Galton a introdus concepte precum „regresia către medie”, observație că descendenții unei generații extreme tind să fie mai apropiați de media populației, „coeficientul de corelație”, o metodă de măsurare a relației dintre variabile, precum și primele diagrame și tehnici pentru analiza distribuției normale a trăsăturilor umane.
Francis Galton a fost unul dintre primii care au încercat să măsoare inteligența prin metode științifice, folosind teste psihologice bazate pe reacția la stimuli și percepția senzorială, punând, astfel, bazele psihometriei moderne (știința de măsurare a facultăților mintale).
În lucrarea „Fingerprints” (1892), crezând că amprentele ar putea furniza informații despre diferențele dintre oameni, de la rasă la caracter moral și inteligență, Francis Galton a stabilit un sistem de clasificare a amprentelor, folosit și în prezent, demonstrând că amprentele digitale sunt unice pentru fiecare individ și pot fi folosite pentru identificare, fundament pentru utilizarea lor în criminologie, determinând utilizarea dactiloscopiei la Scotland Yard. A dezvoltat tehnici de măsurare a caracteristicilor fizice umane și a realizat o cercetare privind puterea rugăciunii, concluzionând că nu avea nici un efect asupra longevității celor care s-au rugat.
Interesat de vreme, după ce a adunat informații de la stațiile meteorologice din toată țara pentru luna octombrie 1861, a trasat datele pe o hartă folosind propriul său sistem de simboluri, creând astfel prima hartă meteo din lume. A demonstrat că aerul circula în sensul acelor de ceasornic în jurul zonelor de înaltă presiune, inventând termenul de „anticiclon” pentru a descrie fenomenul. A fost primul care a stabilit un registru complet pe termen scurt al fenomenelor climatice la scară europeană și a contribuit și la publicarea primei hărți meteorologice într-un ziar, pentru care a modificat pantograful (instrument pentru copierea desenelor) pentru a înscrie harta pe blocurile de tipărire. Descoperirile sale metereorologice au fost publicate în volumul „Meteorographica” (1863).
Înnobilat în 1909 pentru contribuțiile sale în știință, primind titlul de cavaler, prin cele 9 cărți și aproximativ 200 de articole publicate, descoperirile lui Galton au avut un impact semnificativ în multiple domenii științifice, influențând politicile sociale și științifice ale secolului al XX-lea.
Francis Galton s-a stins din viață pe 17 ianuarie 1911.
