Personalitatea zilei – Ernest Hemingway

(21 iulie 1899 – 2 iulie 1961)

Ernest Hemingway s-a născut la 21 iulie 1899, în Oak Park, Illinois și a fost un romancier, nuvelist, jurnalist și unul dintre cei mai apreciaţi scriitori americani ai secolului al XX-lea, câștigător al Premiului Pulitzer, în 1953 și al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1954, ale cărui opere s-au bucurat de un mare succes, multe dintre acestea fiind ecranizate la scurt timp după publicare, dintre care cele mai cunoscute sunt „Bătrânul și marea”, „Pentru cine bat clopotele”, „Adio, arme”, „Zăpezile de pe Kilimanjaro” și „Sărbătoarea continuă”.
Ernest Hemingway a urmat cursurile şcolii generale şi ale liceului din Oak Park, fiind atras de box, polo şi fotbal, iar în perioada liceului, după ce unul dintre profesorii săi a conceput sala de clasă ca o redacţie a unui ziar, a luat primele lecţii de jurnalism și a început să publice articole în ziarul școlii „The Trapeze“, adoptând stilul jurnaliştilor sportivi, folosind fraze și paragrafe scurte, într-un ton pozitiv.
În 1917, după absolvirea liceului, s-a mutat în Kansas City unde s-a angajat ca reporter la ziarul „Kansas City Star”, iar în 1918, s-a înrolat voluntar în formațiile auxiliare ale Crucii Roșii, ce activau pe frontul din Italia, în cadrul luptelor din Primul Război Mondial. A fost rănit de explozia unui obuz în apropiere de localitatea Fossalta di Piave și a fost nevoit să se întoarcă acasă, însă după încheierea războiului, a fost decorat de către autorităţile italiene cu „Medalia d’Argento al Valore Militare” și „Croce al Merito di Guerra”.
În SUA a devenit corespondent al publicaţiei „Toronto Star Weekly“, iar după ce în 1923 a devenit corespondent extern al publicaţiei pentru Paris, s-a mutat în capitala Franţei.
Fascinat de viața din Paris, unde considera că locuiesc „cei mai interesanţi oameni din lume“, a avut prilejul să se întâlnească cu numeroși artiști ai vremii, printre care și Ezra Pound, care l-a ajutat să-şi finiseze stilul în ceea ce astăzi se numeşte, în critica literară, „teoria iceberg“ și dedicându-se scrisului, a publicat primul său volum de proza scurtă „Tabăra indiană“, ce s-a bucurat de un mare succes.
După ce a vizitat orașul spaniol Pamplona, Ernest Hemingway a devenit pasionat de coride și a început să lucreze la primul său roman, publicând în 1926 „Fiesta“, unde acțiunea se concentrează în jurul unui grup de americani expatriați ce trăiesc la Paris și fac sistematic excursii prin Franța și Spania.
În 1929 a publicat romanul „Adio, arme“, ce prezintă povestea locotenentului Henry, concentrat pe frontul italian în timpul Primului Război Mondial și a pasiunii lui pentru Catherine Barkley, o soră medicală britanică, iar în 1932 a publicat „Moarte după-amiaza“, bazat pe dorinţa sa de a scrie despre coride şi despre „moartea în cea mai pură formă“, romanul fiind considerat și astăzi cea mai bună carte despre coride, fiind nu doar un simplu tratat despre luptele cu tauri, ci o meditație profundă asupra vieții.
În perioada războiului civil din Spania, Ernest Hemingway a fost corespondent al agenției americane North American Newspaper Alliance, însă nu s-a limitat în a fi doar un simplu corespondent de război, ci a trimis și mesaje de solidaritate cu lupta dusă de republicani cu forțele intervenționiste, realizând și un film-mărturie despre lupta poporului spaniol pentru libertate, alături de cineastul olandez Joris Ivens, intitulat „Pământul spaniol” (1937).
În 1940 a publicat romanul „Pentru cine trag clopotele”, o poveste despre un asistent universitar american care renunţă la locul lui de muncă pentru a se alătura cauzei republicane din Războiul civil spaniol, fiind prezentate și atrocitățile comise de ambele tabere, roman care s-a bucurat de un mare succes, vânzându-se în peste 500.000 de exemplare în doar câteva luni, fiind nominalizat la premiul Pulitzer.
În calitate de jurnalist, a fost alături de trupele militare la Debarcarea din Normandia, dar și la eliberarea Parisului de sub ocupație nazistă, fiind decorat cu „Steaua de Bronz“ pentru acte de vitejie în cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1952 a publicat romanul „Bătrânul şi marea”, ce relatează trei zile din viața unui pescar cubanez pe nume Santiago, care timp de aproape trei luni nu prinde nici un pește și care, fiind urmărit de ghinion, decide să iasă în larg, iar de data aceasta momeala aruncată de el atrage cel mai mare pește care a fost văzut vreodată, însă care nu se lăsa prins fără luptă. Romanul „Bătrânul şi marea”, o lecție despre perseverență, despre „marele vis” pe care îl are orice om și despre lupta cu sine pentru a prinde „peștele cel mare”, reprezintă o capodoperă a literaturii universale, o povestire bogată în sensuri, limpede și cuceritoare, pentru care Ernest Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer pentru ficțiune, iar în 1954 Premiul Nobel „pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul și marea» și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”.
În 1954, în timp ce se afla într-o călătorie în Africa, Ernest Hemingway a suferit două accidente de avion succesive, primul având loc în timp ce pilota un aparat de zbor, avionul prăbușindu-se, alegându-se doar cu o lovitură la cap, iar al doilea, în timp ce era transferat către un spital, avionul a luat foc la decolare, Hemingway suferind arsuri grave, însoţite de o pierdere consistentă a fluidului cerebral. În perioada recuperării petrecută în Uganda, acesta s-a amuza citind falsele necrologuri scrise despre „moartea sa”.
În urma acestor incidente, dar și pe fondul depresiei cauzate de pierderea celor mai apropiaţi prieteni scriitori, cât și a problemelor de sănătate, rezultatul unei îndelungi dependențe de alcool, Hemingway a început să se izoleze, iar la 2 iulie 1961, Ernest Hemingway s-a sinucis în locuinţa sa din Ketchum, Idaho, cu arma preferată, folosită anterior pentru a împuşca porumbei.
Stilul său de proză succint și lucid a exercitat o influență puternică asupra ficțiunii americane și britanice în secolul al XX-lea, întreaga sa operă având un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoționale puternice. Hemingway s-a remarcat atât pentru masculinitatea intensă a scrisului său, cât și pentru viața sa amoroasă și mediatizată, opera sa explorând aceleași teme etern umane: naștere, moarte, viață, neant, luptă, cedare, fidelitate și trădare.
Ernest Hemingway a fost un mare iubitor al felinelor cu şase pernuţe (polidactile), iar după decesul său, casa sa din Key West, Florida, s-a transformat în muzeu şi în locuinţa pisicilor sale, casa găzduind și în prezent aproximativ 50 de pisici, dintre care jumătate sunt polidactile, termenul de „pisica lui Hemingway“ desemnând tocmai pisicile cu şase pernuţe.