În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:22, România a fost zguduită de un cutremur devastator cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, având epicentrul în zona seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 94 km.
Seismul, care a durat 56 de secunde, a avut efecte catastrofale, în special în București, unde peste 1.500 de oameni și-au pierdut viața, iar mii de clădiri s-au prăbușit sau au fost grav avariate. Printre orașele grav afectate s-au numărat și Zimnicea, Craiova, Ploiești, Focșani și Galați.
Cutremurul din 4 martie 1977 nu a fost doar o tragedie umană, ci și o pierdere imensă pentru cultura românească. Printre victime s-au numărat personalități marcante ale teatrului, cinematografiei, literaturii și științei. Actorul Toma Caragiu, apreciat pentru talentul său inegalabil în teatru și film, și regizorul de televiziune Alexandru Bocăneț și-au pierdut viața sub dărâmături. Muzica ușoară românească a rămas fără vocea inconfundabilă a Doinei Badea.
Cutremurul din 4 martie 1977 a evidențiat problemele grave ale construcțiilor din România, în special în București, unde numeroase clădiri ridicate în perioada interbelică sau în anii ’50-’60 s-au prăbușit. Cele mai afectate au fost imobilele construite fără măsuri adecvate de protecție antiseismică, multe dintre ele având structuri fragile și materiale inadecvate.
Ca urmare a dezastrului, în 1978, România a introdus reguli stricte privind proiectarea structurilor de rezistență, adaptate la realitățile seismice ale țării, precum utilizarea betonului armat și a structurilor capabile să reziste la cutremure puternice și folosirea pereților structurali, care cresc stabilitatea construcțiilor înalte.
Cutremurul din 4 martie 1977 rămâne un moment definitoriu în istoria României, atât prin pierderile suferite, cât și prin lecțiile dure învățate despre importanța unei infrastructuri sigure și a măsurilor de prevenire a dezastrelor naturale.
sursa foto: https://www.rador.ro
