Amza Pellea

(7 aprilie 1931 – 12 decembrie 1983)

Amza Pellea s-a născut la data de 7 aprilie 1931, la Băilești, judeţul Dolj, într-o familie cu cinci copii, tatăl său având acelaşi nume.
Amza a fost unul dintre cei mai mari actori de teatru şi film ai României, acesta impresionând prin forţa pe care a dat-o personajelor, demonstrând o versatilitate artistică remarcabilă prin modul în care reuşea să interpreteze roluri de comedie sau istorice.
Talentul artistic al acestuia se remarcă încă din primii ani de şcoală, când Amza apare pe scena din localitatea natală, în clasa I, interpretând rolul lupului din „Scufiţa Roşie“, rol ales de el pe seama timidității şi în care putea să-şi ascundă chipul sub masca personajului.
Amza Pellea a absolvit cursurile Colegiului Național „Nicolae Bălcescu“ din Craiova, apoi a urmat o şcoală electrotehnică, ulterior fiind admis la Institutul de Cinematografie din Bucureşti.
A avut o carieră impresionantă în teatru, începută la Teatrul Naţional din Craiova, iar mai apoi continuată la Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, interpretând atât personaje istorice „Vlădica Ilarion” din „Tudor din Vladimiri”, „Voievodul Basarab” din „Croitorii cei mari din Valahia”, rolurile din „Tudor”, „Răscoala”, „Haiducii”, „Dacii”, „Columna”, personaje contemporane „Ailincii” din „Secunda 58”, „Manole” din „Somnoroasa aventură”, dar și personaje din repertoriul clasic universal „Esteban” din „Fântâna turmelor”, „Horatio” din „Hamlet”, „Platonov” din „Un Hamlet de provincie”.
Amza Pellea a rămas în amintirea publicului mai ales pentru rolul domnitorului din „Mihai Viteazul”, rolul din „Nea Mărin” și rolul lui „Ipu” din „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”.
În anul 1977 a obţinut premiul de interpretare masculină, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul „Manolache Preda” din filmul „Osânda”.
Amza a făcut şi televiziune, fiind nelipsit din programele de Revelion, însă a încântat şi în alte emisiuni de divertisment, în care nu se sfia să producă scheciuri cu aluzie la regimul comunist, care au ajutat într-o anumită măsură oamenii să treacă mai uşor peste anii negri ai dictaturii.