Instituită de UNESCO în 1999, Ziua Internațională a Poeziei este sărbătorită în fiecare an pe 21 martie, având ca scop promovarea poeziei ca artă și sursă de emoție și idei profunde, susținând creația poetică și dialogul între poezie și alte forme de artă, recunoscând rolul său în păstrarea diversității culturale și a expresiei artistice.
Această zi subliniază faptul că poezia continuă să fie un instrument important al reflecției, al rezistenței și al frumuseții, urmărind să sprijine exprimarea poetică în diverse limbi, să onoreze poeții care au contribuit la îmbogățirea culturii și spiritualității universale și să încurajeze lectura, scrierea, publicarea și predarea poeziei în întreaga lume.
La baza acestei festivități a stat ideea poetului grec Mihail Mitra, ce în 1997 a propus Societății Scriitorilor din Grecia să adopte o zi în care poezia să fie celebrată în Grecia și în alte țări. Poeta Lidia Stefanou a ales ziua de 21 martie, ce coincide cu echinocțiul de primăvară, când ziua/lumina este egală cu noaptea/întunericul, iar în 1998, pe 21 martie, în Grecia a fost sărbătorită Ziua Poezii. Ulterior, scriitorul grec Vasilis Vasilikos, ambasadorul Greciei la UNESCO, a făcut propunerea ca în ziua de 21 martie să fie celebrată poezia, iar după ce propunerea a fost adoptată, data de 21 Martie a fost proclamată Ziua Internațională a Poeziei.
Cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, „Epopeea lui Ghilgameș”, este un poem epic din Mesopotamia antică, în scrierea cuneiformă pe tăblițe de lut, datează de la începutul mileniului al III-lea î. Hr. și povestește aventurile regelui Gilgamesh în căutarea nemuririi.
Cea mai veche poezie de dragoste se află la Muzeul Arheologic din Istanbul, pe o tăbliţa de argilă inscripţionată cu „Istanbul #2461” și cuprinde versuri scrise de un poet necunoscut, pe care mireasa regelui Shu-Sin trebuia să i le recite acestuia în cursul unui ritual de virilitate.
În antichitate, poezia era adesea transmisă oral, fiind recitată sau cântată în cadrul ritualurilor și ceremoniilor, jucând un rol esențial în păstrarea și transmiterea istoriei, miturilor și valorilor culturale, epopeile homerice, Iliada și Odiseea, fiind transmise pe cale orală, înainte de a fi scrise.
Poezia a fost adesea folosită în contexte religioase, sub forma imnurilor și a cântărilor, pentru a exprima credințe și a facilita ritualuri, iar acompaniată de instrumente, creștea impactul emoțional.
Poezia servește ca o oglindă ce reflectă valorile, credințele și tradițiile unei comunități, fiind o forță puternică care îmbogățește viețile noastre, surprinzând esența umanității și reflectând conștiința colectivă a societății.
