(18 iulie 1811 – 24 decembrie 1863)
William Makepeace Thackeray s-a născut la 18 iulie 1811, în Calcutta, India și a fost un romancier și ilustrator englez, fiind, alături de Charles Dickens, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai realismului literar englez ai secolului al XIX-lea, cunoscut pentru lucrările sale satirice, în special pentru romanele „Bâlciul deșertăciunilor”, o frescă a societății britanice și romanul picaresc „Norocul lui Barry Lyndon”.
Unicul fiu al lui Richmond Thackeray, un administrator al Companiei Indiilor de Est, până la vârsta de cinci ani s-a bucurat de privilegiile materiale ale funcției tatălui său, ulterior fiind trimis în Anglia pentru a studia, frecventând diferite școli, printre care Trinity College, din Cambridge, pe care a abandonat-o, dar și Middle Temple, din Londra, unde a studiat dreptul.
După finalizarea studiilor, William Makepeace Thackeray a călătorit în Germania, Italia şi Franţa, iar după ce în 1832 a moștenit de la tatăl său suma de 20.000 de lire sterline, pe care a pierdut-o în scurt timp la jocuri de noroc și investiții la bursă, pentru a-și întreține familia, s-a orientat către jurnalism, lucrând în principal pentru publicațiile Fraser’s Magazine, The Times și Punch.
După o bogată activitate ca autor de recenzii şi caricaturist, cariera sa de scriitor a început cu publicarea unor schițe satirice precum „The Yellowplush Papers” (1837), însă primele lucrări au fost marcate de atacuri dure ale înaltei societăți.
În 1848 a publicat volumul de schiţe satirice „The Book of Snobs” – „Cartea snobilor”, o necruţătoare critică la adresa conformismului şi filistinismului ce dominau societatea vremii, care i-a adus, de altfel, notorietatea.
La scurt timp, a publicat și „Vanity Fair” – „Bâlciul deşertăciunilor” (1848), una dintre capodoperele literaturii engleze şi universale, ce înfăţişează un tablou vast al moravurilor corupte ale societăţii engleze de la începutul secolului al XIX-lea, unde renunţă la intriga convenţională a romanului contemporan și întreprinde un studiu amănunţit al unei întregi clase sociale, noua aristocraţie parazitară, al cărei drum spre îmbogăţire este întruchipat de Becky Sharp.
În 1850 a publicat „The History of Pendennis” – „Povestea lui Pendennis”, unul dintre romanele autobiografice remarcabile ale literaturii engleze, ce schiţează o imagine satiră a caracterului uman și a societății aristocratice, prin evoluţia personajelor care se conformează întru totul principiilor burgheze, prin relatarea carierei lui Arthur Pendennis, prima sa aventură amoroasă, a experiențelor sale de la „Universitatea Oxbridge” și a muncii sale ca jurnalist în Londra.
În 1852 publică „The History of Henry Esmond” – „Povestea lui Henry Esmond”, considerat drept unul din cele mai importante romane istorice engleze, ce îmbină evenimentele ce au zguduit Anglia între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, înfăţişate într-o convingătoare manieră realistă și o improbabilă poveste de dragoste.
Chiar dacă a început ca un satirist și parodist, în 1857 William Makepeace Thackeray a candidat fără succes pentru Parlament, iar din 1860 a editat revista „Cornhill Magazine” și a ţinut o serie de prelegeri literare, cuprinse în volumul „Umorişti englezi ai secolului al XVIII-lea” şi istorice, intitulate „Cei patru George”.
Maestru al generalizărilor artistice profunde, remarcabil pictor de moravuri şi fin psiholog, William Makepeace Thackeray a analizat și a deplâns snobismul, opinând despre comportamentul uman și neajunsurile societății, lucrările sale fiind mai fidele vieții, descriind subtil diverse stări de spirit și cufundând cititorul într-un flux de narațiuni, descrieri, dialoguri și comentarii amuzante.
William Makepeace Thackeray s-a stins din viață la 24 decembrie 1863.
