Temistocle Popa

Evaluează acest articol!

(27 iunie 1921 – 26 noiembrie 2013)

Temistocle Popa, pe numele său real Mistocli Popa, este unul dintre cei mai apreciați compozitori ai muzicii ușoare românești, actor și cunoscut intrumentist la flaut și saxofon. Acesta a scris 26 de partituri pentru teatrele de revistă, a compus muzică pentru 51 de filme, pentru 10 spectacole de televiziune, a realizat 80 de spectacole pentru copii și a compus două suite simfonice, un vals de concert, trei preludii de pian, o piesă pentru vioară și peste 400 de melodii pentru diverși artiști, dintre care, pentru majoritatea, a scris singur versurile.

Dintre filmele pentru care acesta a compus muzică amintim: „Veronica”, „Veronica se întoarce”, „Mama”, „De trei ori București”, „Astă seară dansăm în familie”, „Cu mîinile curate”, „Tată de duminică”, „Roșcovanul”, „Saltimbancii”, „Grăbește-te încet”, „Secretul lui Bachus”, „Căsătorie cu repetiție”, „Secretul lui Nemesis”, „Duminică în familie” sau „Muzica e viața mea”.

Temistocle Popa a colaborat cu artiști de renume printre care se numără Maria Tănase, Luigi Ionescu, Adrian Romcescu, Margareta Pâslaru, Anda Călugăreanu, Dan Spătaru, Constantin Drăghici și Gheorghe Dinică, compunând șlagărele: „Margarete”, „Cu cine semeni dumneata”, „Cei care se iubesc”, „Veronica”, „În rândul patru”, „Lalele”, „Să cântăm, chitara mea”, „Trecea fanfara militară” , „În târgul moșilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Mi-ai furat inima”, „Iubite”, „Sunt vagabondul vieții mele”, „Gabriela”, acestea fiind doar câteva exemple dintr-un lung șir de șlagăre, datorită cărora, alături de numeroase partituri în felurite genuri muzicale, distinsul compozitor și instrumentist a fost și va rămâne un reper al muzicii ușoare românești.

Temistocle Popa era un om vesel, decent, cu simțul umorului și voință de fier, un profesionist ce avea darul relaționărilor generatoare de prietenii, un om ce acorda un respect deosebit interlocutorilor, soliștilor și artiștilor, iar frumusețea, accesibilitatea și buna dispoziție adusă de muzica sa, primau.

Temistocle Popa a scris numeroase articole în reviste de specialitate, a publicat în 1989 o carte biografică intitulată „Trecea fanfara militară”, iar Octavian Ursulescu, în colecția „Patrimoniu cultural românesc” a Bibliotecii Metropolitane București i-a dedicat un volum.

Copilărie

Temistocle Popa, s-a născut la 27 iunie 1921, în mun. Galaţi și a fost un pasionat de cuvinte şi de însemnătatea lor. Visul lui a fost acela de a scrie pentru prieteni, familie și pentru oameni, acesta povestind că pasiunea pentru muzică o moşteneşte de la părinţi săi, mama acestuia cântând frumos şi cu multă placere, învăţându-şi copilul să aprecieze muzica şi să fie absorbit de ea.

Temistocle Popa povestea că prima întâlnire cu muzica a avut-o în cârciumile „din colbul şi noroaiele Bădălanului”, unde a descoperit „floarea rară a melodiei, adesea modestă, umilă chiar, asemenea unei flori sălbatice de câmp”.

La vârsta de nouă ani, tânărul împreună cu mama sa pleacă la Bucureşti, copilăria şi adolescenţa compozitorului urmând să se desfăşoare sub adăpostul uniformei militare, copilul vioi din Bădălan descoperind o lume „cu deprinderi şi legi rigide, deosebit de aspre”, însă, căreia îi va purta o vie recunoştinţă, deoarece în această lume a făcut primii paşi în muzică și a învăţat ceva esenţial pentru existenţa sa și anume disciplina.

Temistocle Popa a urmat, între anii 1935 – 1939 studiile muzicale la Conservatorul Bucureşti, avându-i ca profesori pe Ioan D. Chirescu şi Faust Nicolescu la teorie – solfegiu, pe Petre Elinescu şi Vasile Jianu la flaut, iar în paralel, între anii 1938 – 1942 își continuă educaţia muzicală la Şcoala Militară de Muzică din Bucureşti, unde a început să practice şi saxofonul. Acesta a participat, între anii 1953 – 1955, la cursurile de perfecţionare de la Uniunea Compozitorilor, unde i-a avut ca profesori pe Ion Dumitrescu la teorie-solfegiu, pe Florin Eftimescu la armonie, pe Marţian Negrea şi Tudor Ciortea la compoziţie și forme muzicale, pe Constantin Bugeanu şi Mircea Basarab la instrumentaţie și orchestraţie.

Viața de artist

În 1945, Temistocle Popa a devenit instrumentist în formaţia lui Sergiu Malagamba, apoi flautist în orchestra Teatrului de Operetă condus de Ion Dacian, sub bagheta dirijorului Gherase Dendrino, iar în 1949 acesta a fost angajat de Teatrul Savoy, colaborând, în toată această perioadă, cu orchestrele teatrelor Atlantic şi Alhambra, apoi cu Orchestra Teatrului de Estradă și Orchestra de jazz Bucureşti.

Debutul său artistic a fost surprins pe scena Teatrului Tănase cu melodia „Vântule din zarea albastră”, urmată de melodii fredonate ani de-a rândul, devenite șlagăre pentru melomani „Trecea fanfara militară”, „Mereu cânta o serenadă” sau „În târgul Moșilor”.

Fiind un compozitor cu o vastă experienţă atât ca interpret cât și ca instrumentist în diverse orchestre de jazz şi teatre de revistă, Temistocle Popa a reuşit să se impună la vârsta de 40 de ani printr-un şlagăr de mare popularitate, „Lalele”, lansat în 1961 în interpretarea lui Luigi Ionescu, care i-a deschis calea spre muzica uşoară, de film şi de revistă.

Parcursul său existenţial s-a încrucişat cu personalități ale vieţii artistice româneşti, care i-au marcat devenirea ca om şi ca artist, cu multe dintre acestea devenind prieten apropiat. Celebrei cântăreţe Maria Tănase i-a compus piesa „În târgul Moşilor”, compozitorul împreună cu soția acestuia, fiindu-i alături până în ultimele clipe ale vieţii, când a primit din mâinile artistei testamentul, încredințat apoi soţului acesteia, ziaristului Clery Sachelarie.

Temistocle Popa a avut o colaborare deosebit de fructuoasă cu Dan Spătaru, căruia i-a încredinţat spre interpretare 68 de melodii. Compozitorul l-a remarcat pe Dan Spătaru într-un program de bar, acesta fiind blond, cu frumoşi ochi căprui, cu un chip inocent şi cu o voce adâncă şi penetrantă de tenor. Prima melodie pe care a compus-o Temistocle Popa pentru Dan Spătaru a fost „Măicuţa mea”, în 1966, iar melodia „Trecea fanfara militară”, compusă de Temistocle Popa, pe versurile lui Mircea Block, a fost lansată de Dan Spătaru în 1967 și a fost un succes imens.

În calitate de actor, Temistocle Popa s-a făcut remarcat în filmele „Asta seară dansăm în familie” şi în „Eu, tu şi Ovidiu”.

Compozitorul a colaborat în cinematografie cu mari regizori precum Sergiu Nicolaescu, Elisabeta Bostan, Francisc Munteanu şi GeoSaizescu, scriind muzică pentru multe dintre peliculele de succes.

Numele acestuia este strâns legat, pentru o întreagă generație de copii, de uriașul succes al filmelor “Veronica”, “Veronica se întoarce” și “Mama”, regizate de Elisabeta Bostan.

Margareta Paslaru povestea într-un interviu că: „A compus tema muzicală de la Veronica gândindu-se la mine, chit că era într-o altă tonalitate, mult mai înalta, pentru că zâna trebuia să fie mai suavă”.

Temistocle Popa era sobru și nu de puține ori, compozitorul exigent îl lăsa pe omul răbdator să se descopere în fața elevilor. Rodica Popescu Bitanescu povestea într-un interviu că: „Era un om foarte apropiat și cald față de ce cei care erau la început de drum. Noi care cântam în acest film eram la început de drum pentru că nu imprimasem muzica și el a fost atât de ințelegător și nu ne-a complexat, ba, din contră, ne-a încurajat și ne-a dat impresia că suntem foarte buni”.

Compozitorul Temistocle Popa a scris muzică pentru zeci de filme foarte cunoscute, printre care se numără: „De trei ori București”, „Astă seară dansăm în familie”, „Cu mîinile curate”, „Tată de duminică”, „Roșcovanul”, „Eu, tu, și… Ovidiu”, „Saltimbancii”, „Grăbește-te încet”, „Secretul lui Bachus”, „Sosesc păsările călătoare”, „Căsătorie cu repetiție”, „Secretul lui Nemesis”, „Duminică în familie”, „Muzica e viața mea”, „Veronica”, „Ultimul cartuș”, „Veronica se întoarce”, „Mama”, „Zbor periculos”, „Un oaspete la cină”, „Harababura” sau „Iubire elenă”.

Temistocle Popa a colaborat cu numeroși artiștii, printre care se numără Maria Tănase, Luigi Ionescu, Adrian Romcescu, Margareta Pâslaru, Anda Călugăreanu, Dan Spătaru, Constantin Drăghici și Gheorghe Dinică, iar cum cântecele sale erau nelipsite de la festivaluri, încet, încet, Nea Temi devine „fabrică de șlagăre”, iar unele dintre acesta sunt: „ Vânt din zare albastră”, „Lalele”, „Turturele”, „Poiana cu flori”, „Zorile”, „Măicuța mea”, „Ce e cu tine”, „Mereu cânta o serenadă”, „Gioconda se mărită”, „Trecea fanfara militară”, „Cu cine semeni dumneata”, „Cântecul băiatului”, „Să cântăm chitara mea”, „Se întâmplă câteodată”, „În rândul patru”, „Veronica”, „Astă seară m-am îndrăgostit”, „La malul mării”, „Bună dimineața Românie”, „Ana Maria”, „Bine-ai venit iubire”, „De ziua ta”, „La ceas de dor”, „Sfânta noapte de Crăciun”, „Când un băiat iubește o fată”, „Sunt vagabondul vietii mele” etc.

Temistocle Popa a fost nelipsit de pe afişele Festivalului de la Mamaia, cucerind aproape toate premiile posibile, devenind în scurtă vreme un compozitor de largă audienţă naţională. Acesta povestea într-un interviu că: „Zorile a fost primul meu cântec premiat la Mamaia. Eu nu prea am luat bani de la cântăreții cărora le-am încredințat cântecele mele”.

Temistocle Popa a participat la mai multe turnee peste hotare, ajungând în Polonia, Rusia, Ungaria, faima sa profesională dobândită rapid, i-a adus invitații și participări la concursuri naționale și internaționale, precum și membru în jurii a unor concursuri organizate în Bratislava, Moscova, Dresda, Soci, Leningrad.

La Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia, Temistocle Popa a deținut un record de premii, 10 la număr, iar la ediția din 1972, două dintre melodiile sale, „Dragostea dintâi” și „În rândul patru”, au fost premiate, stabilind un nou record. Uniunea Compozitorilor i-a acordat acestuia 18 premii, iar din 1968 a figurat ca făcând parte din Biroul secției de muzică ușoară al Uniunii.

Discurile sale editate la Electrecord au ieșit în evidență prin tiraje mari, unul dintre cele dedicate în calitate de compozitor, vânzându-se în 200.000 de exemplare, cifră obținută până la el doar în domeniul folclorului.

De-a lungul carierei, Temistocle Popa a scris 26 de partituri pentru teatrele de revistă, 51 pentru filme, 10 pentru spectacole de televiziune, dar și muzică corală și muzică pentru copii. Când vine vorba de muzică ușoară, acesta a compus peste 400 de titluri, iar pentru mute dintre ele a scris singur și versurile.

Premii

Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, U.C.M.R., în anii 1963, 1964, 1965, 1966, 1970, 1972, 1973, 1974, 1976, 1981, 1983 și 1985;
Premiul de excelenţă al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, în anul 1999;
Premii la Festivalul de Muzică Uşoară Românească „Mamaia”;
Premiul III la „Concursul Naţional de Creaţie de Muzică Uşoară – Bucureşti, pentru melodia „Ca-ntr-o poveste”, în 1970;
Premii la Festivalul cântecului ostăşesc „Te apăr şi te cânt, Patria mea”;
Premiul internaţional „Lira de Aur” de la Bratislava, în 1985;
Premiul „O viaţă închinată cântecului” din partea revistei Actualitatea Muzicală, în 1999;
Diploma „Un veac de dragoste”, pentru melodia „Lalele”, din partea Societăţii Române de Radio în 2000;
Diplomă de excelenţă în semn de recunoaştere şi de preţuire pentru contribuţia la promovarea cântecului românesc, din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, în 2002;
Premiu de excelenţă pentru contribuţia deosebită la afirmarea filmului românesc acordat la Prima Gală a Premiilor de Excelenţă a Cinematografiei Române „Un veac de film românesc”, la 13 mai 2002;
Premiul anual pentru compoziţiile sale melodioase, pline de umor şi de poezie, din partea Societăţii umoristice „Păcală” şi al revistei „Harababura”, în 2005;
Premiu de excelenţă din partea Radio România Actualităţi, în 2008;
Premiu de excelenţă din partea Casei de discuri „Electrecord”, în 2011.
Ordinul „Meritul cultural”, clasa a IV-a, în 1969 şi clasa a II-a, în 1974;
Ordinul naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, conferit prin Decretul nr. 573 din 8 iul. 2004;
Titlul de „Cetăţean de onoare al oraşului Galaţi”, conferit prin Hotărârea nr. 564 din 22 nov. 2005;
Din anul 1962 a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Familie și ultimii ani din viață

Temistocle Popa a fost căsătorit cu actrița Cornelia Teodosiu, iar aceștia nu au avut copii. Au trăit întreaga viață în București, inițial într-un apartament care îi aparținuse cândva Mariei Tănase, de la care moștenise și câteva obiecte de mobilier, apoi într-o casă pe Calea Dorobanților. Spre sfârșitul vieții, familia a avut o problemă legată de locuință, aceasta fusese revendicată de fostul proprietar iar aceștia au fost nevoiți să se mute, cei doi soți fiind găzduiți într-un apartament de-al unui prieten.

Compozitorul spunea deseori că vârsta este o povară dulce, însă odată cu ea au venit şi greutăţile. Veniturile mult prea scăzute ale familiei, după ani întregi în care a făcut viaţa românilor mai frumoasă, nu i-au permis acestuia să aibă o bătrâneţe decentă şi liniştită. Familia nu avea multe surse de venit deoarece Temistocle Popa nu primea nici măcar un leu de la Uniunea Compozitorilor. În afară de cartea biografică pe care i-a dedicat-o comentatorul Octavian Ursulescu, singurele mulţumiri primite erau cele sufleteşti. Acesta suferea de Alzheimer şi era refugiat din cauza bolii într-o lume proprie. Cei apropiaţii spuneau că artistul, în vârstă de 92 de ani, şi-a prevestit sfârşitul, acesta așteptând în balcon trenul spre Galaţi. Dorea întoarcerea acasă.

Pe 26 noiembrie 2013, la vârsta de 92 de ani, cel supranumit ultimul mușchetar al muzicii ușoare românesti, Temistocle Popa, se stinge din viață și este înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar.

Bibliografie

Temistocle Popa – „Trecea fanfara militară” , 1989. Editura Litera;
www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/muzica-dans-arte/greii-muzicii-usoare-romanesti-temistocle-popa-greii-muzicii-usoare-romanesti-temistocle-popa-id9210.html;
presagalati.ro/temistocle-popa-o-viata-in-arta-sunetelor;
www.bvau.ro/infoghid/index.php/Temistocle_Popa;
dosaresecrete.ro/temistocle-popa-si-muzica-sa-nemuritoare;