Eugen Simion a fost unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari români ai secolului al XX-lea și a începutului de secol al XXI-lea, eseist, editor, profesor universitar, membru titular și președinte al Academiei Române (1998–2006), coordonator de proiecte culturale majore și un veritabil arhitect al culturii naționale moderne, ce s-a remarcat printr-o vastă operă critică, sinteze literare și monografii.
Garabet Ibrăileanu a fost un eseist, pedagog, redactor și romancier, personalitate remarcabilă a literaturii române și unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari, spirit reformator și animator al vieții culturale, principalul redactor, între anii 1906 și 1930, al revistei „Viața românească”, autorul romanului „Adela” (1933).
Octavian Goga a fost un poet, publicist, traducător, academician și politician român, supranumit „poetul pătimirii noastre”, ce a surprins suferințele și aspirațiile poporului român din Transilvania, cunoscut pentru implicarea activă în viața politică a României, militând pentru drepturile, libertatea și întregirea națiunii române, celebru pentru volumele „Poezii”, „Ne cheamă pământul”, „Din umbra zidurilor” și „Cântece fără țară”.
În urmă cu 145 de ani, pe 1 februarie 1880, Ion Luca Caragiale a publicat pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” farsa într-un act „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”.
Nicolae Breban și este un scriitor, publicist, romancier, eseist și dramaturg român, considerat unul dintre cei mai importanți prozatori postbelici din literatura română, membru titular al Academiei Române, cunoscut pentru romanele „Francisca” (1965), „În absența stăpânilor” (1966), „Animale bolnave” (1968), „Bunavestire” (1977) și „Don Juan” (1981).
Tudor Arghezi a fost un poet, prozator şi gazetar român, unul dintre cei mai cunoscuți autori ai perioadei interbelice, celebru pentru iubirea față de necuvântătoare, prin a cărui operă lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur unitar și complex, în dependența lor afectivă față de om.
