(18 februarie 1516 – 17 noiembrie 1558)
Regina Maria I a Angliei, s-a născut la 18 februarie 1516, în Anglia și a fost singurul copil supraviețuitor al regelui Henric al VIII-lea și al primei sale soții, Catherine de Aragon.
Maria I a fost un adevărat deschizător de drumuri în dinastia Tudorilor. Niciodată, până atunci, o femeie nu purtase coroana Angliei, stabilind un precedent pentru încoronarea unei femei.
Maria I nu trebuia să ajungă regină, iar tatăl ei, Henri al VIII-lea, a încercat să facă în aşa fel încât tronul să nu-i revină ei. Henri al VIII-lea, într-un final, a recunoscut pretenţiile la tron a fiicei sale, însă fiul său Eduard a ignorat testamentul tatălui, fiind hotărât să păstreze şi să apere protestantismul englez, eliminându-și sora catolică de la succesiune. La moartea lui Eduard, în iulie 1533, Lady Jane Grey a fost proclamată regină, însă 10 zile mai târziu, Maria I a reuşit să pună mâna pe tron, executându-și verișoara în vârstă de 16 ani.
Maria I a condus singură revoltă de succes împotriva guvernului central din Anglia secolului al XVI-lea şi a fost singurul monarh din dinastia Tudor, cu excepţia lui Henri al VII-lea, întemeietorul dinastiei, care a trebuit să lupte pentru tron.
Căsătoria Mariei I cu Filip al II-lea al Spaniei a fost considerată mult timp un eşec, exemplifiat prin pierdea Calais-ului, ultimul teritoriu din Franţa deţinut de englezi.
Maria I a încercat să inverseze Reforma engleză, începută de tatăl său, prin restaurarea catolicismului, prin redarea proprietăților confiscate Bisericii, prin restabilirea celebrării liturghiei în limba latină și prin expulzarea din biserică a preoților căsătoriți. Speranța protestanților, principesa Elisabeta se convertește la catolicism.
Maria I a fost condamnată drept una din cele mai rele femei din istorie. „Bloody Mary” este văzută ca un tiran bigot, a cărui domnie a fost un eşec absolut, remarcabil doar prin arderea pe rug a peste 300 de protestanţi, bărbaţi, femei şi copii.
Domnia lui Maria I a fost esenţială pentru viitorul monarhiei engleze, ea făcând posibil ca femeile să poate conduce ca și regii, cu aceleaşi privilegii, punând bazele unei autorități regale indiferente la sex.
