(22 august 1882 – 18 iulie 1919)
Raymonde de Laroche, pe numele real Elise Raymonde Deroche, s-a născut la 22 august 1882, în Paris și a fost un pilot francez, considerată prima femeie care a pilotat un avion și prima femeie din lume care a obținut o licență de pilotaj aparate de zbor, la 8 martie 1910 primind cea de-a 36-a licență eliberată de Aeroclubul Franței, prima organizație din lume care a eliberat licențe de pilot, fiind obligatorii, la acea vreme, doar pentru cei care operau aeronave în scopuri comerciale.
Fiind fiica unui instalator, de la o vârstă fragedă a devenit actriță, folosind ca nume de scenă „Raymonde de Laroche”. Pasionată de motociclete și automobile, a fost fascinată de realizările fraților Wright și de demonstrațiile avioanelor cu motor făcute în 1908, la Paris și cunoscând mai mulți aviatori, a decis să ia lecții de zbor.
În octombrie 1909, profitând de prietenia cu aviatorul și constructorul de avioane Charles Voisin, pe care l-a rugat să o învețe să zboare, la 22 octombrie 1909, la baza de operațiuni a acestuia, de la Chalons, Raymonde de Larochee a condus singură avionul, în timp ce Voisin stătea la sol și îi dădea instrucțiuni, deoarece aeronava putea găzdui doar o singură persoană. După ce a reușit să ruleze în jurul aerodromului, ea a decolat și a zburat 270 m, acesta fiind primul zbor efectuat de o femeie într-o aeronavă motorizată mai grea decât aerul.
Decenii mai târziu, jurnalistul de aviație Harry Harper a scris că până la celebrul zbor, de Laroche a zburat o singură dată, din postura de pasager. Când a preluat pentru prima dată comenzile, Charles Voisin i-a interzis în mod expres să încerce un zbor, însă după ce a rulat de două ori pe aerodrom, ea a decolat, zburând „la zece sau cincisprezece picioare înălțime” și manevrând comenzile cu „precizie rece și rapidă”.
La 8 martie 1910, Raymonde de Laroche a devenit prima femeie din lume care a primit o licență de pilot, Aero-Clubul Franței eliberându-i licența nr. 36 a Federației Aeronautice Internaționale.
Eforturile aviatoarei nu au fost lipsite de încercări, astfel că la 5 ianuarie 1910, în timp ce zbura deasupra câmpului din Chalons, avionul ei s-a prăbușit brusc, rănindu-se la umăr. În 8 iulie 1910, în timp ce participa la un spectacolul aviatic, avionul ei s-a prăbușit din nou, suferind multiple răni, recuperarea durând aproximativ doi ani. În 26 septembrie 1912, de Laroche și Charles Voisin au fost implicați într-un accident rutier, în urma căruia Voisin a decedat, iar ea a fost grav rănită.
În ciuda acestor obstacole, de Laroche nu a renunțat la zbor, iar la 25 noiembrie 1913, a câștigat Cupa Femina a Aero-Clubului Franței, pentru cel mai lung zbor, în timp și distanță, fără aterizare, cu o durată de peste 4 ore.
În timpul Primului Război Mondial, deoarece zborul era considerat prea periculos pentru femei, de Laroche a servit ca șofer militar, conducând ofițerii în primele linii ale frontului.
În iunie 1919, Raymonde de Laroche a stabilit două recorduri feminine, unul de altitudine, zburând la 4.800 m, și unul de distanță, zburând 323 km, fără să aterizeze.
În efortul de a deveni prima femeie pilot de încercare, la 18 iulie 1919, de Laroche s-a stins din viață alături de copilotul acesteia, pilotând un avion experimental deasupra aerodromul de lângă localitatea Le Crotoy, care la apropierea de aterizare, a intrat în picaj și s-a prăbușit.
În memoria ei, în fiecare an, în jurul zilei de 8 martie, ce marchează aniversarea licenței de pilot a lui Raymonde de Laroche, se sărbătorește Săptămâna mondială a femeilor din aviație.
