(21 iunie 1920 – 16 mai 1997)
Puiu Călinescu, pe numele real Alexandru Călinescu, s-a născut la 21 iunie 1920 în București, în cartierul Grivița, fiind fiul Fotinei Călinescu și al actorului Jean Tomescu.
Puiu a fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de țigarete, însă la vârsta de 6 ani, rămâne orfan și este luat și crescut de bunica din partea mamei. Acestuia nu i-a prea plăcut şcoala, repetând un an de studiu.
În timpul adolescenței, Puiu s-a văzut nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unul dintre unchii săi, în casa căruia locuia, i-a impus asta, spunându-i că altfel nu îi va mai da de mâncare. Astfel, Puiu își începe cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefațau cândva proiecția unui film în sălile de cinema.
Din anul 1948, Puiu a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții.
Puiu Călinescu a fost un actor unic, fără pereche, iar scriitorul Aurel Storin scria în cartea acestuia că: „Dacă întâmplarea sau destinul sau cine-știe-cine l-ar fi dus la Hollywood la momentul oportun, multe dintre vedetele comice americane ar fi rămas, poate, în umbra lui. Avea o mobilitate a feței și a trupului de neînchipuit. Avea geniu comic”.
Puiu Călinescu și-a scris singur partiturile comice în care a fost protagonist, cu titlurile: „Sonatul lunii”, „Un băiat de zahăr… ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor”, „Frumosul din pădurea zăpăcită”, „Eu vă fac să râdeți!”, „E nemaipomenit!”, „Omul care aduce râsul”, „Bărbatul fatal”, „Superman”, „O seară la Boema”.
A fost protagonist al spectacolelor de revistă timp de zeci de ani, acesta creând un personaj unic, luându-şi drept nume de scenă „Puiu”, acesta fiind un comic prin vocaţie, care declanşa râsul doar prin simpla sa apariţie.
Puiu Călinescu a rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul B.D. – Brigada Diverse, unde a jucat alături de mai mulți actori celebri.
Puiu Călinescu se stinge din viață pe 16 mai 1997, pe un pat de spital, la Floreasca, spunându-le bancuri asistentelor medicale care l-au îngrijit până în ultima clipă, acesta fiind îngropat în Cimitirul Bellu.
