(25 ianuarie – 5 februarie 1924)
Prima ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă a avut loc între 25 ianuarie și 5 februarie 1924 la Chamonix, Franța, la poalele muntelui Mont Blanc. Evenimentul s-a desfășurat inițial sub denumirea de „Săptămâna Internațională a Sporturilor de Iarnă”, fiind organizat sub patronajul Comitetului Internațional Olimpic (CIO), în asociere cu Jocurile Olimpice de Vară din același an. În 1926, succesul competiției a determinat desemnarea retroactivă a acesteia drept prima ediție oficială a Jocurilor Olimpice de Iarnă.
Primele inițiative pentru o competiție dedicată sporturilor de iarnă, integrată în mișcarea olimpică, datează din 1900, odată cu înființarea Jocurilor Nordice, organizate din patru în patru ani în Suedia, între 1901 și 1926. În 1911, italianul Eugenio Brunetta d’Usseaux a propus transformarea acestora în Jocurile Olimpice de Iarnă. Propunerea a fost discutată în cadrul Congresului CIO din 1914, iar introducerea schiului, patinajului și hocheiului în cadrul Jocurilor Olimpice din 1916 a fost aprobată. Totuși, izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat organizarea acestora.
La sesiunea CIO din 1921, s-a aprobat organizarea „Săptămânii Internaționale a Sporturilor de Iarnă”, iar alegerea localității Chamonix s-a dovedit a fi un succes. Competiția a marcat începutul unei tradiții care a contribuit semnificativ la creșterea popularității sporturilor de iarnă la nivel global.
De la prima ediție, numărul sportivilor a crescut de la 258 în 1924 la peste 2800 în 2022, reprezentând 91 de țări. Numărul evenimentelor a crescut de la 16 la peste 100, iar participarea feminină a evoluat de la 13 sportive în 1924 la aproape jumătate din totalul participanților astăzi.
Jocurile Olimpice de Iarnă au devenit una dintre cele mai importante competiții sportive internaționale, promovând valorile olimpismului în rândul sporturilor de iarnă.
