(20 iunie 1819 – 5 octombrie 1880)
Jacob Offenbach s-a născut la 20 iunie 1819, în Köln și a fost un compozitor și violoncelist german, naturalizat în Franța cu numele Jacques Offenbach, considerat întemeietorul operetei moderne ca gen de sine stătător al teatrului muzical, cunoscut pentru cele aproape 100 de operete compuse, dintre care cele mai celebre sunt „Poveștile lui Hoffmann”, „Orfeu în infern”, „Frumoasa Elena”, „Viața pariziană”, „Marea Ducesă de Gerolstei” și „Pericolla”.
Fiul unui cantor de la Sinagoga din Köln, Jacob Offenbach și-a dovedit de timpuriu talentul muzical, la vârsta de 14 ani, fiind acceptat la Conservatorul din Paris. Deoarece nu s-a împăcat cu rigorile studiului academic, după un an a renunțat, însă nu a părăsit Parisul, câștigându-și, între anii 1835 – 1855, existența ca muzician, devenind celebru atât ca violoncelist, cât și ca dirijor.
La începutul carierei, succesul lui Jacob Offenbach nu a fost datorat compozițiilor, ci carierei sale de violoncelist, fiind meditat de Fromental Halévy, care i-a predat lecții de compoziție și orchestrație, de instrumentist în orchestra Operei Comice din Paris și de dirijor la Théâtre Francais.
Jacob Offenbach a frecventat din tinerețe saloanele mondene ale Parisului, unde erau angajați pentru serate muzicieni talentați, ocazie cu care i-a cunoscut și pe marii muziceni ai epocii, iar datorită acestui anturaj, în 1844 a fost invitat la Londra ca interpret, concertele lui având un mare succes.
Deoarece dorea să compună piese comice pentru teatrul muzical, iar conducerea Operei Comice din Paris nu a fost interesată de lucrările sale, în 1855 a închiriat un mic teatru pe Champs-Elysées, unde și-a prezentat propriile operete, unele dintre ele devenind celebre.
În 1858, Jacob Offenbach a compus prima sa operetă de mare amploare, „Orfeu în infern”, ce a fost montată fastuos la Opera Bufă din Paris, având costume și decoruri bogate, cor și orchestră, opera având un mare succes, rămânând una dintre favoritele publicului.
În perioada 1850-1870, Jacob Offenbach a compus peste 100 de operete, iar umorul și aluziile subtile aduse societății burgheze, au făcut ca acestea să fie cunoscute la nivel internațional, fiind traduse și interpretate la Viena, Londra și în alte mari orașe ale Europei.
Chiar dacă împăratul și curtenii săi au fost satirizați în multe dintre operetele sale, în 1860, cu aprobarea directă a lui Napoeleon III, Offenbach a primit cetățenia franceză și a fost numit Cavaler al Legiunii de onoare.
Odată cu izbucnirea Războiului franco-prusac din 1870, din cauza legăturilor sale germanice, a ieșit din grațiile publicului parizian, însă a continuat să aibă succes la Viena, Londra și a susținut și un turneu în SUA.
Ultima lui operetă, „Povestirile lui Hoffmann”, scrisă după libretul lui Michel Carre și al lui Jules Barbier, a rămas neterminată la moartea sa, fiind orchestrată și prevăzută cu recitative de Ernest Guiraud, care a introdus și celebra barcarolă preluată din „Nimfele Rinului”, având premiera la 10 februarie 1881, la Opera Comică din Paris, unde s-a bucurat de un mare succes.
Jacob Offenbach este apreciat pentru că a abordat un stil fluent și elegant, având un simț foarte dezvoltat al satirei, fiind supranumit de Gioachino Rossini „micul nostru Mozart de pe Champs-Elysées”.
Jacques Offenbach s-a stins din viață la 5 octombrie 1880.
