Nikola Tesla

Evaluează acest articol!

(10 iulie 1856 – 7 ianuarie 1943)

Nikola Tesla a fost una dintre cele mai sclipitoare minți din istorie, un mare inventator, fizician, inginer mecanic și inginer electrician, promotor al electricității comerciale, adesea asociat cu titulatura de „savant nebun”, cunoscut în special pentru descoperirea curentului alternativ, a puterii electrice, a sistemelor de curent alternativ, a sistemelor de distribuție a puterii și a motorului pe curent alternativ.

Nikola Tesla este unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință, acesta având un aport considerabil la avansul tehnologic și la schimbarea în bine a lumii, fiind un pionier în domeniile roboticii, balisticii, științei calculatoarelor, fizicii teoretice, fizicii nucleare și a comunicațiilor fără fir.

Recunoașterea lui Nikola Tesla ca fiind unul dintre cei mai mari ingineri electricieni ai SUA a venit după ce acesta a reușit în 1894 să demonstreze posibilitatea de comunicare fără fir prin intermediul undelor radio și după victoria în „războiul curenților”, când curentul alternativ descoperit de către acesta a fost ales pentru a lumina locuințele americanilor, în detrimentul curentului continuu descoperit de către Thomas Edison.

În 1887, Nikola Tesla a înființat compania Tesla Electric, unde a patentat cu succes diverse invenții legate de curent alternativ, însă nu a avut spirit antreprenorial, neobservând valoarea comercială a ideilor sale, murind sărac și fără prestigiul de care se bucură postum. Pe de altă parte, Thomas Edison care deținea și abilitățile unui inventator dar și a unui om de afaceri, contemporan cu Tesla, a reușit să se îmbogățească cu instalațiile electrice și invențiile vândute de compania sa, Edison Manufacturing Company.

Nikola Tesla vorbea 8 limbi diferite, avea o memorie fotografică excelentă și putea să citească și să memoreze cărți foarte repede. Acesta nu a avut mulți prieteni și a decis să nu se căsătorească niciodată pentru că simțea că este o persoană mai creativă în afara căsătoriei. La moartea sa, Tesla deținea peste 300 de brevete, iar printre cele mai renumite invenții ale sale se numără motorul electric modern, telecomanda, transmisia fără fir a energiei, tehnologia de bază a laserului și a radarului, primele fotografii cu raze X, vitezometrul de fricțiune pentru mașini și bobina Tesla, utilizată pe scară largă la construcția aparatelor de radio, a televizoarelor și a altor echipamente electronice.

Henri Coandă afirma într-un interviu că: „Toate invențiile i s-au derulat mental, le-a previzualizat. De asemnea, toate au fost perfecționate, au fost corectate într-o proiecție mentală atât de reală, încât niciodată un aparat imaginat de el nu a dat greș. Totul a funcționat perfect, fără corecții ulterioare, totul a fost construit fără experimente preliminare. Nikola Tesla și-a dezvoltat o capacitate neobișnuită de proiecție astrală în alte dimensiuni, în care și-a găsit numeroși prieteni. Așa cum a comunicat cu ființele din eteric, Tesla a făcut cunostință cu tehnica în eteric, tehnică pe care a văzut-o descompusă, în detalii, în funcțiune.”

Cu numele său este denumită unitatea de măsură a inducției magnetice din Sistemul Internațional, 1 Tesla = 1T.

Copilărie

Nikola Tesla s-a născut la 10 iulie 1856, în satul Similian, comuna Gospici, pe țărmul Mării Adriatice, teritoriu ce făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, astăzi Croația. Tatăl său, Milutin Tesla a fost scriitor și preot ortodox sârb al Bisericii Ortodoxe Răsăritene, iar mama sa a fost Djuka Mandic, o femeie inteligentă, care nu avea niciun fel de studii, ce putea memora cu ușurință poeme epice sârbești, fiică de preot, ce a inventat mici aparate de uz casnic, în timpul liber, pentru casă.

Tesla provenea dintr-o familie de origine sârbă, din vestul Serbiei, în apropiere de granița cu Muntenegru, acesta fiind al patrulea copil al familie, având un frate mai mare, Dane, care a murit într-un accident de echitație când Nikola avea 9 ani, și trei surori, Milka, Angelina și Marica.

În 1861, Nikola Tesla începe cursurile școlii primare din Smiljan, unde, printre alte materii, a studiat germană, aritmetică și religie, însă, după numai un an se mută la școala din localitatea vecină, în Gospić, deoarece tatăl acestuia lucra ca preot paroh, acolo finalizându-și studiile primare.

Nikola Tesla era foarte priceput la matematică, iar acesta, de la vârste fragede era capabil să facă calcule rapide și exacte, chiar dacă acestea erau complexe, determinându-i pe unii dintre profesorii săi să-l acuze de înșelăciune în rezolvarea problemelor.

În 1870, Nilola Tesla s-a mutat la Karlovac, unde a urmat cursurile liceale la Gimnaziul Real Superior, unde orele erau ținute în limba germană, ca peste tot teritoriul Imperiului Austro-Ungar, pe care l-a absolvit în anul 1873, studiind doar trei ani, în loc de patru ani.

În memoriile sale, Niko Tesla preciza că în urma demonstrațiile de electricitate făcute de profesorul său de fizică, acesta a devenit interesat de acest „fenomen misterios”, stârnindu-i curiozitatea și facându-l să-și dorească „să știe mai multe despre această forță minunată”.

După absolvire, Nikola Tesla s-a întors în satul natal, la Smiljan, unde s-a îmbolnăvit de holeră, a stat la pat timp de nouă luni și a fost de mai multe ori la un pas de moarte. Într-un moment de disperare, tatăl lui, care și-a dorit ca fiul său să urmeze calea religiei și să intre la preoție, a promis că îl va trimite la cea mai bună școală de inginerie dacă își va reveni.

În 1874, Nikola Tesla a evitat să fie recrutat în armata austro-ungară, acesta fugind la sud-est de Lika, la Tomingaj, lângă Gračac, unde a explorat munții, îmbrăcat în haine de vânător. Nikola Tesla a declarat că acestă experiență în natura l-a făcut mai puternic, atât fizic, cât și mental, și i-a permis să citească multe cărți, iar operele lui Mark Twain l-au ajutat să se recupereze în mod miraculos după boala sa anterioară.

În 1875, Nikola Tesla s-a înscris la Colegiul Tehnic Imperial-Regal din Graz, având o bursă de la Frontiera Militară, iar în autobiografia sa, acesta preciza că: „A muncit din greu și a obținut cele mai mari note posibile, a trecut nouă examene, aproape de două ori mai multe decât era necesar, și a primit o scrisoare de recomandare din partea decanului facultății tehnice destinată tatăl său, care preciza că: „Fiul dumneavoastră este o stea de prim rang.”

Deși Tesla era fascinat de cursurile detaliate despre electricitate prezentate de profesorul Jakob Pöschl, precizând chiar că a făcut sugestii pentru îmbunătățirea designului unui motor electric pe care profesorul îl demonstra, în al treilea an de studiu, Nikola Tesla părăsește liceul din Graz, nemaiabsolvindu-l.

În anul 1878, după ce Tesla a plecat din Graz și a întrerupt orice legătură cu familia, a ajuns în Maribor, astăzi Slovenia, unde a obținut prima sa slujbă ca subinginer, loc în care a muncit timp de un an.

Întors în Gospic, în urma unei boli nespecifice, tatăl acestuia Milutin, se stinge din viață la 17 aprilie 1879, la vârsta de 60 de ani.

După ce Nikola Tesla a predat la o clasă de elevi din vechea școală din Gospić, în ianuarie 1880, bucurându-se de ajutorul primit din partea unor unchii, acesta pleacă la Praga, unde urma să se înscrie la cursurile Universității Charles-Ferdinand. Deoarece nu studiase niciodată greaca și nu știa limba cehă, condiții obligatorii, Nikola Tesla doar a asistat la cursurile de filosofie de la universitate, în calitate de auditor, fără a primit note pentru participarea la aceste cursuri.

Budapesta

În 1881, Nikola Tesla se mută în Budapesta, Ungaria, unde a lucrat la o companie de telegraf, Budapest Telephone Exchange, fiind sub conducerea lui Tivadar Puskás. Deoarece la agajare compania era încă în construcție, acesta a lucrat în primă fază ca și desenator la Biroul Central de Telegraf, aducând nenumeroase îmbunătățiri Stației Centrale, iar când centrala telefonică din Budapesta a devenit funcțională, Tesla a fost repartizat pe postul de electrician-șef. În cadrul companiei, l-a cunoscut pe Nebojsa Petrovic, un tânăr inventator sârb din Austria, cu care a lucrat la un proiect ce folosea turbine gemene pentru a genera energie continuă.

Compania lui Edison

În 1882, Tivadar Puskás îi obține lui Nikola Tesla un alt loc de muncă, în Paris, la Continental Edison Company, una dintre companiile lui Thomas Edison, într-o industrie nou înființată, acesta trebuind să se asigure că, în cadrul unor servicii publice de energie electrică la scară mare, se va instala corespunzător iluminatul interior cu incandescență în oraș.

Cum compania avea mai multe subdiviziuni, Tesla a lucrat la Société Electrique Edison, divizia din suburbia Ivry-sur-Seine a Parisului, ce era însărcinată cu instalarea sistemului de iluminat. Deoarece cunoștințele lui Tesla în inginerie și fizică erau avansate, conducerea unității a hotărât să-l lase să proiecteze și să construiască versiuni îmbunătățite ale dinamurilor și motoarelor generatoarelor, trimițându-l să rezolve probleme de inginerie și la alte utilități Edison care se construiau în jurul Franței și în Germania.

America

În 1884, odată cu transferul în SUA a lui Charles Batchelor, care era directorul Companiei Edison care supraveghea instalația de la Paris, pentru a conduce Edison Machine Works, care era o divizie de producție situată în New York, acesta a cerut ca și tânărul Nikola Tesla să fie adus în SUA, printr-o scrisoare adresată lui Thomas Edison, în care îi spunea: „Cunosc doi mari oameni, tu ești unui dintre ei, celălalt este acest tânăr”.

În iunie 1884, Tesla a emigrat în SUA, iar la scurt timp acesta a fost angajat și a început să lucreze la Machine Works din Lower East Side din Manhattan, un atelier supraaglomerat, unde erau angajați câteva sute de mecanici, muncitori, personal de conducere și aproximativ 20 de „ingineri de teren”, care aveau sarcina de a construi marea centrală electrică a orașului.

Deși, Nikola Tesla la început a lucrat la depanarea instalațiilor și la îmbunătățirea generatoarelor, ulterior, unul dintre proiectele care i-au fost încredințate a fost dezvoltarea unui sistem de iluminat stradal bazat pe lămpi cu arc electric, care era cel mai popular tip de iluminat stradal, dar care necesita tensiuni înalte și era incompatibil cu sistemul dezvoltat de către Edison cu incandescență de joasă tensiune, lucru ce a dus la pierderea de către companie a unor contracte pentru iluminat stradal în unele orașe. Proiectele dezvoltate de către Tesla nu au ajuns în producție, iar cauzele posibile au fost datorate îmbunătățirilor tehnice aduse iluminatului stradal cu incandescență sau efectuarea unui acord de instalare pe care Thomas Edison l-a făcut cu o companie de iluminat cu arc electric.

În autobiografia sa, Nikola Tesla preciza că datorită priceperii sale, i s-a cerut să reproiecteze complet toate generatoarele de curent continuu al companiei lui Edison, „douăzeci și patru de tipuri diferite de mașini standard”, iar pentru a realiza acest lucru, i s-au oferit 50.000 de dolari, echivalentul a 1.600.000 de dolari astăzi. După ce a reproiectat motoarele și generatoarele ineficiente ce aparțineau companiei lui Edison, ajutând astfel atât la îmbunătățirea serviciilor și produselor oferite de către Edison, cât și la creșterea veniturile financiare, Nikola Tesla, în 1885, a solicitat plata promisă, primind în schimb, din partea lui Thomas Edison doar un răspuns: „Tesla, tu nu înțelegi umorul nostru american”, iar înțelegerea verbală cu privire la plată, dintre cei doi, a picat.

În cadrul companiei lui Edison, Nikola Tesla muncea pentru 18 dolari pe săptămână, iar cum acesta a cerut o mărire de salariu la 25 de dolari pe săptămână și cererea i-a fost refuzată, la 4 ianuarie 1885, la 6 luni după ce se angajase la compania lui Edison din SUA, acesta demisionează.

Compania Tesla – curentul alternativ

La scurt timp după ce și-a dat demisia, în martie 1885, după discuțiile purtate cu avocatul Lemuel W. Serrell care i-a prezentat acestuia doi oameni de afaceri, pe Robert Lane și Benjamin Vail, Tesla, împreună cu cei doi oameni de afaceri înființează o companie de producție și de utilități pentru iluminatul cu arc electric, cu denumirea Tesla Electric Light and Manufacturing Company.

Pe parcursul anului, Nikola Tesla a lucrat la obținerea brevetelor care includeau și un generator de curent continuu îmbunătățit, precum și construirea și instalarea sistemului în Rahway, New Jersey, noul sistem al lui Tesla fiind remarcat în presa tehnică prin caracteristicile sale avansate.

Ideile lui Tesla pentru noile tipuri de motoare de curent alternativ și echipamente de transmisie electrică nu au fost pe placul investitorilor, iar după ce compania de utilități a fost pusă în funcțiune, investitorii au decis că partea de producție a afacerii era prea competitivă, optând să administreze pur și simplu o companie de utilități electrice. Aceștia au format o nouă companie de utilități, abandonând compania lui Tesla și lăsându-l pe inventator fără niciun ban, Tesla pierzând chiar și controlul asupra brevetelor pe care le generase, deoarece acesta le cedase companiei, în schimbul acțiunilor.

După această lovitură, Nikola Tesla, rămas fără bani, a fost nevoit să muncească în New York la diverse lucrări de reparații electrice și ca săpător de șanțuri pentru suma de 2 dolari pe zi. În biografia sa, Tesla povestea că acea perioadă a anului 1886 a fost pavată cu greutăți, scriind că: „Înalta mea educație în diverse ramuri ale științei, mecanicii și literaturii mi s-a părut o bătaie de joc”.

Motorul cu inducție

La sfârșitul anului 1886, Nikola Tesla face cunoștință cu Alfred S. Brown, un superintendent al Western Union și cu Charles Fletcher Peck, un avocat newyorkez, ambii cu experiență în înființarea de companii și în promovarea invențiilor și brevetelor în vederea obținerii de câștiguri financiare. Plecând de la noile idei pe care Tesla le avea pentru echipamente electrice, inclusiv o idee de motor termo-magnetic, aceștia au fost de acord să îl sprijine financiar pe inventator și să se ocupe de brevetele sale, iar împreună, în aprilie 1887, au înființat compania Tesla Electric Company, cu un acord conform căruia profiturile obținute din brevetele generate urmau să revină în 1⁄3 lui Tesla, 1⁄3 lui Peck și Brown și 1⁄3 pentru finanțarea dezvoltării companiei.

Aceștia au înființat un laborator pentru cercetare, pe Liberty Street, nr. 89 în Manhattan, unde Nikola Tesla putea lucra la îmbunătățirea și dezvoltarea unor noi tipuri de motoare electrice, generatoare și alte dispozitive.

În 1887, Tesla a dezvoltat un motor cu inducție care era alimentat cu curent alternativ (AC), sistem de alimentare care se extindea rapid în Europa și în Statele Unite datorită avantajelor sale în ceea ce privește transportul pe distanțe mari și la o tensiune ridicată. Motorul folosea curentul polifazat, ce genera un câmp magnetic rotativ pentru a roti motorul, principiu pe care Tesla susținea că l-a conceput în 1882. Acest nou motor electric, brevetat în mai 1888, era un model simplu, cu pornire automată, ce nu avea nevoie de un comutator, evitându-se astfel scânteile și întreținerea ridicată pe care o presupunea întreținerea și înlocuirea constantă a periilor mecanice.

Pe lângă patentarea motorului, Peck și Brown au aranjat ca informațiile despre motor să fie făcute publice și au fost realizate teste independente pentru a se verifica dacă acesta reprezenta o îmbunătățire funcțională, acestea fiind urmate de comunicate de presă trimise publicațiilor tehnice pentru articole care să apară în același timp cu eliberarea brevetului.

Fizicianul William Arnold Anthony și editorul revistei „Electrical World”, Thomas Commerford Martin, au organizat o întrunire la Institutul American al Inginerilor Electricieni, unde, la 16 mai 1888, Nikola Tesla a realizat o demonstrație a motorului său de curent alternativ, iar inginerii care lucrau pentru compania Westinghouse Electric & Manufacturing Company, deținută de către George Westinghouse, au constat că Tesla avea un motor de curent alternativ viabil și un sistem de alimentare aferent, lucru de care Westinghouse avea nevoie pentru sistemul de curent alternativ pe care îl comercializa deja. Astfel, în iulie 1888, Brown și Peck au negociat un contract de licență cu George Westinghouse pentru motorul de inducție polifazat al lui Nikola Tesla și proiectele de transformator pentru suma de 60.000 de dolari, în numerar, acțiuni și o redevență de 2,50 dolari pe fiecare cal putere produs de fiecare motor. Westinghouse l-a angajat, de asemenea, pe Tesla pentru un an de zile, plătindu-l cu suma de 2.000 de dolari pe lună, 65.000 de dolari astăzi, pentru a fi consultant în laboratoarele Westinghouse Electric & Manufacturing Company din Pittsburgh, unde inventatorul a ajutat la crearea unui sistem de curent alternativ pentru a alimenta tramvaiele din oraș. Tesla a considerat perioada petrecută Pittsburgh ca fiind una dificilă, datorată în principal conflictelor pe care le avea cu ceilalți ingineri de la Westinghouse cu privire la modul cel mai bun de implementare a curentului alternativ. Aceștia au ajuns la un sistem de curent alternativ de 60 de cicluri pentru a se potrivi cu frecvența de lucru a motorului lui Tesla, însă au constatat că acesta nu ar fi funcționat pentru tramvaie, deoarece motorul cu inducție al lui Tesla putea funcționa doar la o viteză constantă, sfârșind prin a folosi în schimb un motor de tracțiune de curent continuu.

Războiul curenților

Demonstrația motorul cu inducție a lui Nikola Tesla și licența ulterioară a brevetului de către Westinghouse, ambele în 1888, au avut loc într-o perioadă de mare concurență între companiile de electricitate. Cele trei mari firme din acest domeniu, Westinghouse, Edison și Thomson-Houston Electric Company, încercau să se dezvolte prin folosirea intensivă a capitalului și subminându-se reciproc din punct de vedere financiar. În campanie de propagandă denumită „războiul curenților”, Edison Electric susținea că sistemul lor de curent continuu era mai bun și mai sigur decât sistemul de curent alternativ al companiei Westinghouse, iar compania Thomson-Houston, de cele mai multe ori se poziționa de partea lui Thomas Edison.

La doi ani după ce a semnat contractul cu Nikola Tesla, Westinghouse Electric avea probleme financiare datorate de prăbușirea băncii Barings din Londra, lucru ce a declanșat panica financiară din anul 1890, determinând investitorii să își retragă împrumuturile către Westinghouse Electric, creând o lipsă de numerar.

Cum motorul cu inducție a lui Tesla nu avusese succesul scontat, fiind blocat în faza de dezvoltare, iar Westinghouse plătea deja o redevență garantată de 15.000 de dolari pe an, chiar dacă exemplarele funcționale ale motorului erau rare, iar sistemul de energie polifazat necesar pentru a-l face să funcționeze erau și mai rare, noii creditori i-au cerut lui Westinghouse să reducă ceea ce păreau a fi cheltuieli excesive pentru achiziționarea altor companii, cercetare și brevete, inclusiv redevența pe motor din contractul cu Tesla. În urma discuțiilor purtate cu Tesla, acesta a fost de acord să elibereze compania de clauza de plată a redevențelor din contract, iar șase ani mai târziu, Westinghouse a cumpărat brevetul lui Nikola Tesla pentru o sumă forfetară de 216.000 de dolari, ca parte a unui acord de partajare a brevetelor semnat cu General Electric.

Confruntarea „războiul curenţilor”, așa cum a fost denumită de către presa vremii, a fos de fapt o confruntare între Nikola Tesla și Thomas Edison, unde inginerul s-a ambiţionat să-i demonstreze fostului său patron superioritatea curentului alternativ asupra curentului continuu, rezultatul fiind în favoarea lui Tesla, care a ieşit învingător după ce a reuşit să demonstreze la Chicago, în 1893, superioritatea teoriei sale.

Thomas Edison nu şi-a recunoscut înfrângerea, și fiind dornic să se răzbune, bazându-se pe toate relaţiile sale din mediul academic, a apelat la un război pshihologic, inițiind o adevărată campanie menită să demonstreze opiniei publice cât de periculoasă ar fi folosirea curentului alternativ. Victoria lui Tesla și a curentului alternativ avea să fie însă deplină şi cu ajutorul omului de afaceri George Westinghouse, care l-a sprijinit financiar şi l-a ajutat pe Tesla să-şi breveteze descoperirea.

Bobina Tesla

În vara anului 1889, în urma unei călătorii pe care Nikola Tesla a făcut-o la Expoziția Universală de la Paris, a aflat despre experimentele lui Heinrich Hertz, care au dovedit existența radiațiilor electromagnetice și a undelor radio. Tesla fiind încântat de această nouă descoperire, a decis să o exploreze mai pe larg, repetând și apoi dezvoltând aceste experimente, încercând să alimenteze o bobină Ruhmkorff cu un alternator de mare viteză pe care îl dezvoltase ca parte a unui sistem îmbunătățit de iluminat cu arc electric, însă, a constatat că miezul din fier, străbătut de curentul de înaltă frecvență s-a supraîncălzit și a topit izolația dintre înfășurările primare și secundare ale bobinei. Pentru a rezolva această problemă, Tesla a inventat „transformatorul său oscilant”, ce avea un spațiu de aer în loc de material izolator între înfășurarea primară și secundară și un miez din fier care putea fi mutat în diferite poziții, în interiorul sau în afara bobinei. Numită „bobina Tesla”, aceasta a fost folosită pentru a produce electricitate de înaltă tensiune, curent de joasă intensitate și de înaltă frecvență pentru curent alternativ.

Cetățenie

La 30 iulie 1891, la vârsta de 35 de ani, Nikola Tesla a devenit cetățean al Statelor Unite ale Americii, perioadă în care a brevetat și „bobina Tesla”.

Iluminatul fără fir

Din anul 1890, Nikola Tesla experimentează efectele transmiterii energiei prin cuplaj inductiv și capacitiv, folosind tensiuni înalte de curent alternativ generate cu bobina sa, încercând să dezvolte un sistem de iluminat fără fir, bazat pe cuplaj inductiv și capacitiv în câmp apropiat. În acest sens, a efectuat o serie de demonstrații publice în care a aprins tuburi Geissler și chiar becuri cu incandescență pe o scenă. Inventatorul a lucrat la variante ale acestei noi forme de iluminat cu ajutorul diverșilor investitori, dar niciuna dintre aceste întreprinderi nu a reușit să facă un produs comercial din descoperirile sale.

În 1893, la St. Louis, Missouri, la Institutul Franklin din Philadelphia, Pennsylvania și la Asociația Națională de Lumină Electrică, Nikola Tesla le-a vorbit spectatorilor de faptul că era sigur că un sistem ca al său ar putea în cele din urmă să conducă „semnale inteligibile sau poate chiar energie la orice distanță fără a folosi fire”, conducând-o prin Pământ.

Sistemul polifazic și expoziția columbiană

În 1893, inginerul Westinghouse Charles F. Scott și apoi Benjamin G. Lamme au realizat progrese substanțiale în legătură cu eficiența motorului cu inducție al lui Tesla. Lamme a descoperit o modalitate de a face sistemul polifazat de care avea nevoie să fie compatibil cu sistemele mai vechi de curent alternativ monofazat și de curent continuu, prin dezvoltarea unui convertor rotativ. Westinghouse Electric având toate mijloacele de a furniza energie electrică tuturor potențialilor clienți, a început să își marcheze sistemul de curent alternativ polifazat ca fiind „Sistemul polifazat Tesla”.

Compania Westinghouse Electric i-a solicitat lui Nikola Tesla să participe la „The World’s Columbian Exposition”, o expoziție mondială care s-a ținut în orașul Chicago, Illinois, în 1893, pentru a celebra cea de-a 400 aniversare a descoperirii Lumii Noi de către Cristofor Columb, unde compania avea un spațiu mare în „Clădirea Electricității” dedicat exponatelor sale electrice. Totodată, Westinghouse Electric a câștigat licitația pentru a ilumina expoziția cu curent alternativ, fiind un eveniment cheie, compania demonstrând publicului american siguranța, fiabilitatea și eficiența unui sistem de curent alternativ care era polifazat și care putea alimenta și celelalte exponate de curent alternativ și de curent continuu din cadrul târgului.

Tesla a demonstrat cu această ocazie că toate tipurile de aparate puteau fi alimentate prin intermediul unui cablu unic, fără un conductor de întoarcere, sistem de transmisie protejat în 1897 cu patentul U.S.0,593,138.

Un spațiu special a fost amenajat pentru a expune diferite forme și modele ale motorului cu inducție al lui Tesla, iar câmpul magnetic rotativ care le acționa a fost explicat printr-o serie de demonstrații, inclusiv un „Ou al lui Columb”, care folosea bobina bifazică găsită într-un motor de inducție pentru a roti un ou de cupru, făcându-l să stea în picioare.

O cameră specială, întunecată, a fost amenajată pentru Tesla ca să-și prezinte sistemul de iluminat fără fir, și folosind o demonstrație pe care o făcuse anterior în toată America și Europa ce includea folosirea curentului alternativ de înaltă tensiune și de înaltă frecvență, a aprins lămpi cu descărcare în gaz fără fir.

Generatorul oscilant cu abur

În timpul prezentării sale la Congresul Internațional de Electricitate din Sala de Agricultură a Expoziției Columbiene, Tesla a prezentat și generatorul său de electricitate alternativ alimentat cu abur, acesta considerând că este o modalitate mai bună de a genera curent alternativ, deoarece aburul era forțat să intre în oscilator și se grăbea să iasă printr-o serie de orificii, împingând un piston în sus și în jos care era atașat la o armătură magnetică care vibra în sus și în jos la viteză mare producând un câmp magnetic alternativ. Acesta a indus curent electric alternativ în bobinele de sârmă situate adiacent și a eliminat părțile complicate ale unui motor cu aburi, însă nu a reuși să se impună ca o soluție tehnică fezabilă pentru generarea de energie electrică.

Centrala hidroelectrică

Tesla a proiectat ceea ce a fost printre primele centrale hidroelectrice de curent alternativ din Statele Unite, la Cascada Niagara.

În 1893, Edward Dean Adams, administratorul companiei responsabile cu construcția Cascadei Niagara, i-a cerut părerea lui Tesla cu privire la ce sistem ar fi cel mai bun pentru a transmite energia generată de cascadă. Adams i-a cerut lui Tesla informații despre situația actuală a tuturor sistemelor concurente, iar Tesla l-a sfătuit că un sistem bifazat ar fi cel mai fiabil și că exista un sistem Westinghouse pentru a aprinde becurile cu incandescență folosind curent alternativ bifazat. Compania a atribuit un contract companiei Westinghouse Electric pentru construirea unui sistem de generare a curentului alternativ bifazat la Cascada Niagara, pe baza sfatului lui Tesla și a demonstrației făcute de Westinghouse la Expoziția Columbian.

În anul următor, energia electrică produsă de Casca Niagara a fost folosită pentru a alimenta cu energie electrică orașul Buffalo, New York, realizare care a fost foarte mediatizată în întreaga lume și care a contribuit la avansarea electricității cu curent alternativ spre a deveni sistemul energetic mondial.

Compania Nikola Tesla

În 1895, Edward Dean Adams, fiind impresionat de ceea ce a văzut în laboratorul lui Tesla a fost de acord să ajute la fondarea companiei Nikola Tesla, înființată cu scopul de a finanța, dezvolta și comercializa o serie de brevete și invenții ale lui Tesla. La fondarea companiei s-a alăturat și Alfred Brown, care a adus și brevetele dezvoltate sub conducerea lui Peck și Brown, și William Birch Rankine și Charles F. Coaney. Deși s-au găsit cu greu investitori, deoarece mijlocul anilor 1890 a fost o perioadă dificilă din punct de vedere financiar iar brevetele pentru iluminatul fără fir și a oscilatoarelor nu au dat rezultate, compania s-a ocupat de brevetele lui Tesla timp de decenii.

Incendiul laboratorului

Ziua de 13 martie 1895 a fost o zi neagră pentru Tesla, deoarece, la primele ore ale dimineții, clădirea de pe South Fifth Avenue unde era și laboratorul acestuia, a luat foc. Deși incendiul a izbucnit în subsolul clădirii, acesta a fost atât de intens încât laboratorul lui Tesla de la etajul 4 a ars și s-a prăbușit, ajungând la etajul 2. Incendiul a întârziat proiectele în curs de desfășurare ale lui Tesla și distrus o colecție de notițe timpurii și materiale de cercetare, modele și piese de demonstrație, inclusiv multe dintre cele care fuseseră expuse la Expoziția Mondială Columbiană din 1893, înfrânând dezvoltarea carierei inventatorului. În acea perioadă, Tesla a declarat pentru The New York Times că: „Sunt prea îndurerat pentru a vorbi. Ce pot să spun?”. După incendiu, Tesla și-a mutat laboratorul la 46 & 48 East Houston Street, reconstruindu-l la etajele 6 și 7.

Razele X

Începând cu anul 1894, Tesla a început să cerceteze, după ce observase în laboratorul său în experimentele anterioare filme deteriorate, ceea ce el numea energie radiantă de tip „invizibil”, identificate ulterior ca „raze Roentgen” sau „raze X”. Primele experimente pe care le-a desfășurat au fost cu tuburi Crookes, ce reprezintă un tub cu descărcare electrică cu catod rece.

Din greșeală, Tesla a surprins o imagine cu raze X, atunci când a încercat să îl fotografieze pe Mark Twain luminat de un tub Geissler, care este un tub de sticlă folosit pentru a demonstra principiile descărcării în plasmă, iar singurul lucru surprins în imagine a fost șurubul metalic de blocare de pe obiectivul aparatului foto, devansând cu câteva săptămâni anunțul lui Wilhelm Röntgen din decembrie 1895 privind descoperirea razelor X.

În martie 1896, după ce Tesla a auzit de descoperirea razelor X și a imagisticii cu raze X realizată de către Röntgen, acesta a procedat la efectuarea propriilor sale experimente în domeniul imagisticii cu raze X, dezvoltând un tub cu vid de înaltă energie cu un singur terminal, de concepție proprie, care nu avea electrod țintă și care funcționa de la ieșirea bobinei Tesla, fenomenul produs de acest dispozitiv numindu-se radiație de frânare. În cadrul cercetărilor sale, Tesla a conceput mai multe montaje experimentale pentru a produce raze X, susținând că prin circuitele sale „instrumentul va genera raze Roentgen de o putere mult mai mare decât cele ce pot fi obținute cu un aparat obișnuit”.

Totodată, Tesla a remarcat pericolele la care se expun cei ce lucrează cu circuitul său și cu dispozitivele producătoare de raze X cu un singur nod, iar în numeroasele sale notițe despre primele cercetări ale acestui fenomen, a atribuit leziunile pielii unor cauze variate, crezând că acestea nu erau cauzate de razele Roentgen, ci de ozonul generat în contact cu pielea și, într-o măsură mai mică, de acidul azotic, crezând în mod eronat că razele X sunt unde longitudinale precum cele produse de undele din plasmă.

La 11 iulie 1934, Tesla a declarat pentru New York Herald Tribune despre un eveniment care a avut loc întâmplător în timp ce experimenta cu tuburile sale cu vid cu un singur electrod, când o particulă minusculă s-a desprind de catod, a ieșit din tub și l-a atins, simțând o durere ascuțită și înțepătoare în locul în care a intrat în corpul său, și din nou în locul în care a ieșit. Comparând aceste particule cu bucățile de metal proiectate de către „pistolul său electric”, Tesla a spus că: „Particulele din fasciculul de forță se vor deplasa mult mai repede decât astfel de particule și se vor deplasa în concentrații”.

Energie Wireless

Încă de la începutul anului 1890 și până în anul 1906, Nikola Tesla și-a consumat o mare parte din timp și din avere pentru o serie de proiecte ce încercau să dezvolte transmiterea energiei electrice fără cabluri, ca o extindere a ideii sale de a folosi bobine pentru a transmite energie, idee pe care o demonstrase în cazul iluminatului fără fir. Acest lucru nu reprezenta numai o modalitate de a transmite cantități mari de energie electrică în întreaga lume, ci și o modalitate de a transmite comunicații la nivel mondial.

Deși Tesla studiase de timpuriu undele radio, acesta a ajuns la concluzia că o parte din studiul realizat de Hertz, era incorect, și că această formă de radiație era considerată la acea vreme ca fiind un fenomen ce se putea utiliza doar pentru distanțe scurte, pentru mai puțin de o milă.

La mijlocul anilor 1890, Tesla lucra la ideea de a transmite electricitatea pe distanțe lungi prin Pământ sau prin atmosferă și a început să lucreze la experimente pentru a testa această idee, inclusiv prin instalarea unui mare transmițător de mărire cu transformator de rezonanță în laboratorul său din East Houston Street. Împrumutând o idee comună la acea vreme, conform căreia atmosfera Pământului era conductoare, a propus un sistem compus din baloane care suspendă, transmit și primesc electrozi în aer la peste 9.100 m altitudine, unde considera că presiunea mai scăzută îi va permite să trimită tensiuni mari, milioane de volți pe distanțe lungi.

În practică, acest principiu de transmisie a energie este posibil prin intermediul razelor ultraviolete de înaltă putere care să producă un canal ionizat în aer între stațiile de emisie și recepție, acesta fiind folosit la paratrăsnete, electrolaser și arma cu electroșocuri.

Tesla a inventat transmisia de energie electrică fără fir la începutul anului 1891, iar Efectul Tesla, numit astfel în onoarea lui, este un concept pentru aplicațiile acestui tip de transport de electricitate.

Colorado Springs

În 1899, pentru a facilita studierea în continuare a naturii conductive a aerului de joasă presiune, Tesla a înființat o stație experimentală la mare altitudine, în Colorado Springs. Acolo a putut opera în siguranță bobine mult mai mari decât cele ce încăpeau în laboratorului său din New York, iar un asociat al său l-a ajutat cu obținerea unui angajament din partea El Paso Power Company pentru a-i furniza curent alternativ gratuit.

Deoarece costul experimentelor era exorbitant, Tesla l-a convins pe John Jacob Astor IV să investească 100.000 de dolari, aproximativ 3.517.600 de dolari astăzi, pentru a deveni acționar majoritar al companiei Nikola Tesla, determinându-l pe acesta să creadă că investește într-un sistem revoluționar de de iluminat fără fir. În schimb, Tesla a folosit banii pentru a-și finanța experimentele din Colorado Springs, declarând reporterilor că plănuia să efectueze experimente de telegrafie fără fir, transmițând semnale de la Pikes Peak până la Paris.

La Colorado Springs, Tesla a efectuat experimente cu o bobină mare care funcționa în gama megavolților, producând fulgere și tunete artificiale ce măsurau milioane de volți și descărcări de până la 41 m lungime, iar aceste experimente erau atât de puternice, încât, la un moment dat, a ars din greșeală generatorul din El Paso, provocând o pană de curent. Observațiile pe care le-a realizat studiind zgomotului electronic al fulgerelor l-au determinat să concluzioneze, însă în mod eronat, că ar putea folosi întregul glob pământesc pentru a conduce energie electrică.

În timpul petrecut în laboratorul său, Tesla a captat semnale neobișnuite de la receptorul său, despre care a speculat că ar fi fost comunicații de pe o altă planetă, pe care, în decembrie 1899, le-a menționat într-o scrisoare adresată unui reporter și Societății Crucii Roșii. Reporterii au tratat-o ca pe o știre senzațională, concluzionând că Tesla auzea semnale de pe planeta Marte, iar într-un articol din 9 februarie 1901 din Collier’s Weekly intitulat „Talking With Planets”, Tesla a dezvoltat semnalele pe care le-a auzit, precizând că nu a conștientizat imediat că auzea „semnale controlate inteligent” și că semnalele ar fi putut veni de pe Marte, Venus sau alte planete. S-a emis și ipoteza că ar fi putut intercepta semnalele experimentelor din Europa ale lui Guglielmo Marconi din iulie 1899, când acesta ar fi transmis într-o demonstrație navală litera S, punct/punct/punct, aceleași trei impulsuri pe care Tesla a lăsat să se înțeleagă că le-a auzit și în Colorado.

Ca urmare a acestei „realizări”, Tesla a încheiat un acord cu editorul revistei The Century Magazine pentru a publica un articol despre descoperirile sale, revista trimițând un fotograf în Colorado pentru a fotografia lucrările efectuate acolo. Articolul, intitulat „Problema creșterii energiei umane”, a apărut în ediția din iunie 1900 a revistei și a explicat superioritatea pe care o preconiza pentru sistemul de transmitere a energiei electrice fără fir, însă articolul a fost mai mult un lung tratat filozofic decât o descriere științifică inteligibilă a muncii sale, fiind ilustrat cu ceea ce avea să devină imaginea emblematică ale lui Tesla și ale experimentelor sale din Colorado Springs.

Wardenclyffe – Energie gratis

Devenind obsedat de transmiterea fără fir a energiei, Tesla a început să lucreze la cel mai îndrăzneț proiect al său de până atunci și să construiască un sistem global de comunicare fără fir, care să fie transmis printr-un turn electric de mari dimensiuni, ce ar facilita schimbul de informații și furnizarea de energie gratuită în întreaga lume.

Căutând noi investitori pentru dezvoltarea a ceea ce credea el că va fi un sistem viabil de transmisie fără fir, în martie 1901, obține din partea lui J. P. Morgan suma de 150.000 de dolari, echivalentul a 5.276.400 de dolari astăzi, în schimbul unei cote de 51% din orice brevet ce implica transmisia wireless. Astfel, Tesla a început să planifice instalația Wardenclyffe Tower, care urma să fie construită în Shoreham, New York, la 161 km est de oraș, pe coasta de nord a Long Island, extinzându-și planurile, construind un emițător mai puternic pentru a devansa sistemul bazat pe radio al lui Marconi, despre care Tesla credea că este o copie a sistemului său. Deși l-a abordat pe Morgan de nenumărate ori pentru a-i cere mai mulți bani pentru a construi un sistem mai mare, Morgan a refuzat să furnizeze fonduri suplimentare, iar în decembrie 1901, Marconi a reușit să transmită cu succes litera S din Anglia până în Newfoundland, învingându-l pe Tesla în cursa pentru a fi primul care a realizat o astfel de transmisie. Fără să obțină fonduri suplimentare, Tesla a continuat proiectul timp de încă nouă luni, până în 1902, când turnul a fost ridicat la înălțimea maximă de 57 m, Tesla mutându-și operațiunile din laboratorul din Houston Street la Wardenclyffe.

Cum în fiecare afacere este vorba despre bani și câștig, investitorii de pe Wall Street și-au pus banii în sistemul lui Marconi, iar unii din presă au început chiar să se întoarcă împotriva proiectului lui Tesla, susținând că este o farsă. Proiectul a fost oprit în 1905, iar în 1906, problemele financiare și alte evenimente au dus la o cădere nervoasă din partea lui Tesla, ipotecând și pierzând proprietatea Wardenclyffe pentru a-și acoperi datoriile, iar în 1917 turnul a fost demolat de noul proprietar pentru a face din teren un activ imobiliar mai viabil.

Tesla, prin construcția acestui turn, pe baza teoriilor sale privind utilizarea Pământului pentru a conduce semnalele, intenționa să transmită mesaje, semnale și imagini tip fax, avertizări meteorologice și rapoarte de stoc peste Oceanul Atlantic către Anglia și către navele de pe mare. Decizia sa de a mări amploarea instalației și de a pune în aplicare ideile sale de transmisie de energie fără fir pentru a concura mai bine cu sistemul de telegraf bazat pe radio al lui Guglielmo Marconi s-au lovit de refuzul finanțatorului principal al proiectului, investitorul J. P. Morgan, iar din cauză că nu s-au putut găsi investiții suplimentare, proiectul a fost abandonat, fără a deveni operațional, aceasta fiind cea mai mare înfrângere a lui Tesla.

Tesla a inventat și a construit Turnul Wardenclyffe pentru a transfera energia fără fir, crezând că aceasta putea fi distribuită gratuit întregii lumii, și pentru a profita de undele electromagnetice pentru transmiterea imaginilor și a sunetului.

Turbina fără palete

În 1906, Tesla a construit și a demonstrat funcționabilitatea unei turbine fără palete de 200 de cp, 150 de kilowați, și 16.000 rpm. În perioada 1910-1911, la Waterside Power Station din New York, au fost testate mai multe dintre motoarele sale cu turbină fără palete, lucrând și cu alte companii, inclusiv cu Allis-Chalmers. Tesla, împreună cu Hans Dahlstrand, inginerul-șef al companiei, și-au petrecut cea mai mare parte a timpului încercând să perfecționeze turbina sa fără palete, însă dificultățile tehnice au făcut ca aceasta să nu fie niciodată transformată într-un dispozitiv practic. Tesla a licențiat totuși ideea sa unei companii de instrumente de precizie, aceasta găsindu-și utilizare sub forma unor vitezometre pentru mașini de lux și alte instrumente.

Procesul Wireless

La scurt timp după izbucnirea Primul Război Mondial, britanicii au tăiat cablul telegrafic transatlantic care lega SUA de Germania, pentru a controla fluxul de informații transmis între cele două țări. De asemenea, britanicii au încercat să oprească și comunicațiile fără fir dintre germania și SUA, determinând compania americană Marconi să dea în judecată, pentru încălcarea brevetului, compania germană de radio Telefunken. Compania germană a încercat să se apăre, aducându-i de partea lor pe fizicienii Jonathan Zenneck și Karl Ferdinand Braun și angajându-l pe Tesla ca martor, pe o perioadă de doi ani, pentru suma de 1.000 de dolari pe lună. Deoarece cazul s-a mișcat greu, acesta nu a mai avut un temei atunci când SUA a intrat în război împotriva Germaniei, în 1917.

În 1915, Tesla a dat în judecată compania Marconi pentru încălcarea brevetelor sale de tuning fără fir. Brevetul inițial de radio al lui Marconi fusese acordat în SUA în anul 1897, dar cererea sa de brevet din 1900, care acoperea și îmbunătățiri ale transmisiilor radio, a fost respinsă de mai multe ori până a fi aprobată în cele din urmă în 1904, pe motiv că încălca alte brevete existente, inclusiv două brevete a lui Tesla din 1897, privind reglarea puterii fără fir. Cazul lui Tesla din 1915 nu a avut câștig de cauză, dar într-un caz conex, în care compania Marconi a încercat să dea în judecată guvernul SUA pentru încălcarea unor brevete din Primul Război Mondial, o decizie din 21 iunie 1943 a Curții Supreme a SUA a restabilit brevetele anterioare ale lui Oliver Lodge, John Stone și Tesla, declarând că decizia lor nu avea nicio legătură cu pretenția lui Marconi de a fi primul care a realizat transmisia radio, ci doar că, din moment ce pretențiile lui Marconi privind anumite îmbunătățiri brevetate erau discutabile, compania nu putea pretinde încălcarea acelorași brevete.

În 1893, Tesla a reușit să transmită energie electromagnetică fără cabluri, construind primul radio-transmițător. Acesta a prezentat patentul său în 1897, iar doi ani mai târziu, Guglielmo Marconi a reușit prima transmisie radio. Marconi a înregistrat patentul în 10 noiembrie 1900, însă i-a fost refuzat, considerându-se o copie a patentului lui Tesla. Astfel a început un litigiu între compania lui Marconi și cea a lui Tesla, iar după ce s-au studiat mărturiile mai multor proeminenți oameni de știință, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii a hotărât la 21 iunie 1943 că dreptatea era de partea lui Tesla, ca „tatăl radioului”, în locul lui Guglielmo Marconi, care a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1909 pentru contribuțiile sale la dezvoltarea radioului, deși numeroase cărți îl menționează încă pe Marconi drept inventator al radioului.

La finalul secolului XIX, Tesla a demonstrat că folosind o rețea electrică de rezonantă și ceea ce în acel timp era cunoscut drept „curent de înalță frecventă”, azi se consideră de joasă frecventă, era nevoie doar de un conductor pentru a alimenta un sistem electric, fără a fi necesar niciun alt metal sau conductor de pământ. Tesla a denumit acest fenomen „transmisia de energie electrică prin intermediul unui singur cablu fără întoarcere“ și a conceput și proiectat circuitele electrice rezonante formate dintr-o bobina și un condensator, esențiale pentru emisia și recepția de unde radioelectrice grație fenomenului de rezonantă. Acesta a creat și transmis unde electromagnetice plecând de la alternatoare de înalță frecventă, însă nu le-a aplicat la transmisia de semnale radio cum a făcut Marconi, ci doar a încercat să transmită energie electrică la distanță fără cabluri.

În 1901, Tesla a declarat că: „În urmă cu vreo 10 ani, am recunoscut faptul că pentru a transportă curent electric la distanțe mari nu era deloc necesar să folosesc un cablu de întoarcere, ci că oricare cantitate de energie ar putea fi transmisă folosind doar un cablu. Am arătat acest principiu prin numeroase experimente care, în acele momente au atras o atenție considerabilă a oamenilor de știință“.

Premiul Nobel

La 6 noiembrie 1915, într-un reportaj al agenției de știri Reuters de la Londra, se anunța că Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1915 a fost acordat atât lui Thomas Edison cât și lui Nikola Tesla, deși, la 15 noiembrie, un alt reportaj Reuters de la Stockholm preciza că premiul Nobel din 1915 a fost acordat lui William Henry Bragg și Lawrence Bragg „pentru serviciile lor în analiza structurii cristalelor prin intermediul razelor X”.

Deși la acea vreme au existat zvonuri conform cărora Tesla sau Edison ar fi refuzat premiul, Fundația Nobel a declarat că: „Orice zvon conform căruia o persoană nu a primit Premiul Nobel pentru că și-a făcut cunoscută intenția de a refuza recompensa este ridicol”. Un laureat poate refuza Premiul Nobel doar după ce este anunțat câștigător.

În biografia lui Tesla, se face mențiunea că atât Edison cât și Tesla au fost destinatarii inițiali ai Premiului Nobel și că niciunul dintre ei nu l-a primit din cauza animozităților dintre ei, fiecare căutând să minimalizeze realizările celuilalt și dreptul de a câștiga premiul, că amândoi au refuzat acceptarea premiul dacă celălalt îl primea primul, amândoi respingând orice posibilitate de a-l împărți și a primi cei 20.000 de dolari aferenți premiului.

Acestea afirmații au fost doar zvonuri, deoarece nici Tesla și nici Edison nu au câștigat premiul Nobel, deși Edison a primit una dintre cele 38 de oferte posibile în anul 1915, iar Tesla a primit una dintre cele 38 de oferte posibile în anul 1937.

Premii obținute

De-a lungul vieții, Tesla a câștigat numeroase medalii și premii, iar dintre acestea, enumerăm:

Mare Ofițer al Ordinului Sf. Sava, Serbia, 1892;
Medalia Elliott Cresson, Institutul Franklin, SUA, 1894;
Marea Cruce a Ordinului Prințului Danilo I, Muntenegru, 1895;
Medalia AIEE Edison, Institutul de Ingineri Electrici și Electronici, SUA, 1916;
Marea Cruce a Ordinului Sf. Sava, Iugoslavia, 1926;
Crucea Ordinului Coroanei Iugoslave, Iugoslavia, 1931;
Medalia John Scott, Institutul Franklin și Consiliul orașului Philadelphia, SUA, 1934;
Ordinul Vulturului Alb, Iugoslavia, 1936;
Marea Cruce a Ordinului Leului Alb, Cehoslovacia, 1937;
Medalia Universității din Paris, Paris, Franța, 1937;
Medalia Universității Sf. Clement din Ochrida, Sofia, Bulgaria, 1939.

Tesla a încercat să comercializeze unele dispozitive pe care le-a creat, inclusiv cele bazate pe producția de ozon, iar printre acestea se numără cele deținute de compania Tesla Ozone, fondată în 1900, care vindea un dispozitiv patentat în 1896, bazat pe bobina lui Tesla, ce era folosită pentru a barbota ozon prin diferite tipuri de uleiuri pentru a face un gel terapeutic. Totodată, acesta a încercat să dezvolte și o variantă a acestuia câțiva ani mai târziu, ca dezinfectant pentru camerele din spitale.

Tesla a teoretizat că prin stimularea creierului cu electricitate, s-ar îmbunătăți inteligența, astfel, în 1912, a elaborat „un plan pentru a face studenții plictisiți să strălucească prin saturarea lor inconștientă cu electricitate”, cablând pereții unei săli dintr-o școală și „saturând clasa cu unde electrice infinitezimale care vibrează la frecvență înaltă, pretinzând că a transformat clasa într-un câmp electromagnetic sau „baie” dătătoare de sănătate și stimulatoare.” Planul lui Tesla a fost aprobat provizoriu de către inspectorul de atunci al școlilor din New York City, William H. Maxwell.

Radar

În ediția din august 1917 a revistei Electrical Experimenter, Tesla a precizat că electricitatea ar putea fi folosită și pentru a localiza submarine, prin utilizarea reflecției unei „raze electrice de frecvență extraordinară”, semnalul fiind vizualizat pe un ecran fluorescent, sistem care avea o asemănare superficială cu radarul modern.

Presupunerile lui Tesla cum că undele radio de înaltă frecvență ce ar pătrunde în apă au fost ironizate de către Edison și considerate greșite la aceea vreme, deși, Émile Girardeau, care a contribuit la dezvoltarea primului sistem radar al Franței în anii 1930, a remarcat în 1953 că idea lui Tesla era corectă, însă necesita un semnal foarte puternic de înaltă frecvență. Girardeau declara că: „Tesla profețea sau visa, pentru că nu avea la dispoziție niciun mijloc de a le îndeplini, dar trebuie adăugat că dacă visa, măcar visa corect”.

Modul de viață

Din 1900, Nikola Tesla a locuit la Waldorf Astoria din New York, unde a acumulat o mare datorie, iar din 1922, acesta s-a mutat la hotelul St. Regis, continuând un model de atunci, mutându-se la un alt hotel la fiecare câțiva ani, lăsând în urmă facturi mari, neplătite.

Una din rutienele lui Tesla era să mergă zilnic în parc pentru a hrăni porumbeii, ba chiar îi hrănea și de la fereastra camerei sale de hotel sau îngrijea păsările rănite. Tesla a menționat că a fost vizitat zilnic de un anumit porumbel alb rănit, cheltuind peste 2.000 de dolari, echivalentul a 34.970 astăzi, pentru a îngriji pasărea, inclusiv a construit pentru aceasta un dispozitiv pentru a o susține în timp ce aripa și piciorul rupt se vindecau. Tesla a declarat că: „Am hrănit porumbei, mii dintre ei, ani de zile. Dar era una, o pasăre frumoasă, albă, curată, cu vârfuri cenușii deschis pe aripi, acela era diferit. Era o femeie. Trebuia doar să-mi doresc și să o sun și ea venea zburând la mine. Am iubit acel porumbel așa cum un bărbat iubește o femeie și ea m-a iubit pe mine. Atâta timp cât am avut-o, a existat un scop în viața mea.”

Din cauza facturile neplătite precum și a plângerile legate de mizeria făcută de porumbei, Tesla a fost evacuat în 1923 din hotelul St. Regis, a fost forțat să părăsească în 1930 hotelul Pennsylvania, iar în 1934 hotelul Guvernatorul Clinton.

În 1934, Tesla s-a mutat la Hotel New Yorker, moment ce a coincis cu încasarea sumei de 125 de dolari pe lună, echivalentul a 2.730 de dolari astăzi, pe lângă plata chiriei, din partea companiei Westinghouse Electric & Manufacturing Company, iar relatările vremii precizează că acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că Westinghouse era îngrijorat, sau posibil avertizat cu privire la potențiala publicitate proastă care decurgea din condițiile sărace în care trăia fostul lor inventator vedetă. Plata a fost descrisă ca fiind un „comision de consultanță”, pentru a ocoli aversiunea lui Tesla de a accepta acțiuni de caritate, iar fondurile i-au fost oferite lui Tesla pentru tot restul vieții sale.

Tesla avea 1,88 m înălțime și cântărea 64 kg, iar conform ziaristului Arthur Brisbane, Tesla era „aproape cel mai înalt, aproape cel mai subțire și cu siguranță cel mai serios bărbat care merge regulat la Delmonico”. Savantul era o figură elegantă și stilată, meticulos când venea vorba de îngrijirea personală și îmbrăcăminte, fiind descris ca având ochi deschiși, „mâini foarte mari” și degete „remarcabil de mari”.

Tesla, de-a lungul vieții sale a citit multe lucrări, putând memora cu ușurință cărți complete, având o memorie fotografică excelentă. Era un poliglot, vorbea opt limbi: sârbo-croată, cehă, engleză, franceză, germană, maghiară, italiană și latină.

În biografia sa, Tesla povestește că în primii ani ai vieții sale se îmbolnăvea foarte des, iar în fața ochilor îi apăreau sclipiri orbitoare de lumină, adesea însoțite de viziuni ce erau legate de un cuvânt sau de o idee cu care s-ar fi putut întâlni, iar alteori acestea viziuni au oferit soluția unei anumite probleme pe care o întâlnise. Tesla vizualiza o invenție în mintea lui cu o precizie extremă, incluzând toate dimensiunile, înainte de a trece la etapa de construcție, nefâcând desene ci lucra doar din memorie, tehnică cunoscută uneori sub numele de gândire imagine.

Tesla a susținut că nu dormea niciodată mai mult de două ore pe noapte, însă, a recunoscut că „moțăia” din când în când „pentru a-și reîncărca bateriile”. Acesta putea să lucreze neîntrerupt o perioadă mare de timp, ba chiar a lucrat o perioadă de 84 de ore fără odihnă.

Tesla avea un program strict, lucrând în fiecare zi de la 9:00 până la 18:00 sau mai târziu, și cina exact la 20:10 la restaurantul Delmonico și mai târziu la Hotel Waldorf-Astoria. Pentru a se întreține, Tesla mergea între 13 și 16 km pe zi, iar acesta a declarat că și-a ondulat degetele de la picioare de o sută de ori pentru fiecare picior, în fiecare noapte, pentru a-și stimula celulele creierului.

În ultimii ani ai vieții, Tesla a devenit vegetarian, trăind doar cu lapte, pâine, miere și sucuri de legume.

Conferințele de presă de ziua lui Tesla

În anul 1931, un tânăr jurnalist cu care Tesla s-a împrietenit, pe nume Kenneth M. Swezey, cu ocazia aniversării vârstei de 75 de ani a lui Tesla, a organizat o pentrecere în cinstea acestuia, ocazie cu care inventatorul a primit felicitări de la personalități de seama ale științei și inginerie, cum ar fi Albert Einstein, și a fost prezentat pe coperta revistei Time. Festivitatea a decurs atât de bine, încât Tesla a făcut din aceasta un eveniment anual, o ocazie în care a oferit o mare varietate de mâncare și băutură, preparate de către el și a invitat presa pentru a-și prezenta invențiile și a povesti despre isprăvile sale din trecut, prezentând și opinii despre evenimentele actuale și uneori afirmații derutante.

La petrecerea din 1932, Tesla a susținut că a inventat un motor care funcționează cu raze cosmice.

În 1933, Tesla le-a spus reporterilor prezenți la eveniment că după 35 de ani de muncă, era pe punctul de a face dovada unei noi forme de energie, care este o teorie a energiei ce s-a „opus cu violență” fizicii einsteiniane și ar putea fi folosită cu un aparat care ar fi ieftin de rulat și care ar dura 500 de ani. Totodată, acesta le-a spus reporterilor și că lucrează la o modalitate de a transmite lungimi de undă radio individualizate, că lucrează la diverse descoperiri în domeniul metalurgie și dezvoltă o modalitate de a fotografia retina pentru a înregistra gândirea.

În 1934, Tesla le-a spus reporterilor că a proiectat o super armă despre care a pretins că va pune capăt oricărui război, pe care a numit-o „teleforță”, dar căreia i se mai zice și raza morții, ce oferea o rază de acțiune de 400 km, iar costurile de dezvoltare se ridicau la aproximativ 2 milioane de dolari, echivalentul a 41,78 milioane dolari, astăzi. Tesla și-a descris arma ca fiind una strict defensivă, ce va fi amplasată de-a lungul graniței unei țări și ar fi folosită împotriva atacului infanteriei sau aeronavelor de la sol. Tesla nu a dezvăluit niciodată planuri detaliate despre modul în care a funcționat arma în timpul vieții sale, însă, în 1984, acestea planuri au apărut la arhiva Muzeului Nikola Tesla din Belgrad. Tratatul a descris arma ca fiind un tub de vid cu capăt deschis, cu un sigiliu cu jet de gaz care permite ieșirea particulelor, și o metodă de încărcare a melcilor de wolfram sau de mercur la milioane de volți și direcționarea lor în fluxuri prin repulsie electrostatică.

În 1935, la petrecerea de 79 de ani, Tesla a abordat multe subiecte, susținând că a descoperit raza cosmică în 1896 și a inventat o modalitate de a produce curent continuu prin inducție, făcând mai multe afirmații despre oscilatorul său mecanic, ba chiar că o versiune a oscilatorului său a provocat un cutremur în laboratorul său de pe 46 East Houston Street și pe străzile învecinate din Lower Manhattan în 1898. Tesla a relatat reporterilor că oscilatorul său ar putea distruge Empire State Building cu 5 lire, echivalentul a 2,3 kg de presiune a aerului și a explicat o nouă tehnică pe care a dezvoltat-o folosind oscilatorul său pe care a numit-o „telegeodinamică”, fiind folosită pentru a transmite vibrații în pământ, susținând că va funcționa pe orice distanță, putând fi folosită pentru comunicare sau pentru localizarea zăcămintelor minerale subterane.

În 1937, la evenimentul său, Tesla a fost recompensat cu Ordinul Leului Alb de la ambasadorul Cehoslovac și cu o medalie de la ambasadorul Iugoslaviei. Cu această ocazie, fiind întrebat cu privire la raza morții, Tesla a declarat că: „Dar nu este un experiment. L-am construit, demonstrat și folosit. Va trece doar puțin timp până să-l pot oferi lumii.”

Relații

Nikola Tesla nu a fost niciodată căsătorit, iar acesta explicase odată că castitatea lui era de mare ajutor abilităților sale științifice. La aceasta se adăuga și faptul că el a simțit că nu va fi niciodată suficient de demn pentru o femeie, considerând femeile superioare din toate punctele de vedere.

Tesla era asocial și predispus să se izoleze în munca sa. Acesta a fost bun prieten cu Francis Marion Crawford, Robert Underwood Johnson, Stanford White, Fritz Lowenstein, George Scherff și Kenneth Swezey. Cu Mark Twain, Tesla a devenit un prieten apropiat, aceștia petrecându-și mult timp împreună în laboratorul lui. Twain a descris în special invenția motorului cu inducție a lui Tesla drept „cel mai valoros brevet de la telefon.”

Tesla, uneori, putea fi dur în exprimare, și chiar și-a exprimat deschis dezgustul față de persoanele supraponderale, cum ar fi atunci când a concediat o secretară din cauza greutății ei. Acesta critica îmbrăcămintea persoanelor, și chiar a îndrumat o angajată să meargă acasă și să-și schimbe rochia.

Când în 1931 Thomas Edison a decedat, Tesla a contribuit cu o singură opinie negativă declarată ziarului The New York Times: „Nu avea niciun hobby, nu-i păsa de nici un fel de distracție și trăia în desconsiderarea absolută a celor mai elementare reguli de igienă. Metoda lui era ineficientă pentru că trebuia acoperit un teren imens pentru a obține orice. dacă nu intervenea șansa oarbă și, la început, am fost aproape un martor regretabil al faptelor lui, știind că doar puțină teorie și calcul l-ar fi scutit de 90 la sută din muncă. Dar avea un adevărat dispreț pentru învățarea cărților și cunoștințelor matematice, încrezându-se în totalitate în instinctul inventatorului său și în simțul practic american.”

Decesul

În toamna anului 1937, pe când avea 81 de ani, într-o seară, după miezul nopții, Tesla a părăsit Hotelul New Yorker pentru a face plimbarea sa obișnuită la catedrală și bibliotecă pentru a hrăni porumbeii. În timp ce traversa o stradă din apropierea hotelului, Tesla a fost lovită de un către taxi și aruncat la pământ. În urma impactului, spatele savantului și trei coaste i-au fost rupte, însă gravitatea rănilor sale nu a fost niciodată cunoscută, deoarece Tesla a refuzat să consulte un medic, și nu și-a revenit niciodată pe deplin.

La 7 ianuarie 1943, la vârsta de 86 de ani, Nikola Tesla se stinge din viață, sărac și singur, în camera nr. 3327 a Hotelului New Yorker, iar cadavrul acestuia a fost găsit de către menajera Alice Monaghan când aceasta a intrat în camera savantului, ignorând semnul „nu deranjați” pe care Tesla îl pusese pe ușa lui cu două zile mai devreme. Medicul legist care a examinat cadavrul, a precizat cauza morții ca fiind tromboza coronariană, un tip de atac de cord.

Două zile mai târziu, FBI a ordonat Biroului Custodelor de Proprietate Străină să confiște toate bunurile ce i-au aparținut lui Tesla. John G. Trump, profesor la M.I.T. și inginer electrician ce colabora ca asistent tehnic al Comitetului de Cercetare pentru Apărare Națională, a fost chemat să analizeze articolele lui Tesla, iar după o investigație de trei zile, raportul lui a concluzionat că nu există lucruri care să constituie un pericol în mâini neprietenoase, declarând că: „Gândurile și eforturile lui Tesla din ultimii 15 ani au avut în primul rând un caracter speculativ, filozofic și oarecum promoțional, adesea preocupat de producția și transmiterea fără fir a puterii, însă nu a inclus principii sau metode noi, solide sau viabile pentru realizarea unor astfel de rezultate.”

Într-o cutie unde se considera că se găsește o parte din „raza morții” a lui Tesla, Trump a găsit o cutie de rezistență veche de 45 de ani.

Pe 12 ianuarie 1943, aproximativ două mii de oameni au participat la ceremonia de înmormântare a savantului Nikola Tesla, la Catedrala Sf. Ioan Divinul din Manhattan, iar după ceremonie, cadavrul lui Tesla a fost incinerat și dus la cimitirul Ferncliff din Ardsley, New York.

Moștenire

În 1952, în urma presiunilor din partea nepotului lui Tesla, Sava Kosanović, toate bunurile ce au aparținut lui Tesla au fost expediată la Belgrad în 80 de cutii, marcate N.T. În 1957, secretara lui Kosanović, Charlotte Muzar, a transportat cenușa lui Tesla din Statele Unite la Belgrad, iar aceasta este expusă într-o sferă placată cu aur, așezată pe un piedestal de marmură în Muzeul Nikola Tesla, din Belgrad.

De-a lungul vieții, Nikola Tesla a obținut aproximativ 300 de brevete în întreaga lume pentru invențiile sale, iar cele mai importante sunt curentul alternativ, radioul, tehnologia de transmisie fără fir, motorul cu inducție, bobina Tesla și telecomanda. Deși, unele dintre brevetele lui Tesla nu sunt luate în considerare, iar altele au rămas ascunse în arhivele de brevete, există un minim de 278 de brevete cunoscute, emise de către Tesla în 26 de țări. Multe dintre aceste brevetele au fost emise în Statele Unite, în Marea Britanie și în Canada, iar numeroase invenții dezvoltate de către Tesla nu au mai fost protejate prin brevet.

Bibliografie:

Tesla, Nikola, Invențiile mele, februarie 1919;
Burgan, Michael (2009). Nikola Tesla: Inventor, Electrical Engineer. Mankato, Minnesota: Capstone;
Carlson, W. Bernard (2013). Tesla: Inventor of the Electrical Age. Princeton University Press;
Cheney, Margaret (2011). Tesla: Man Out of Time. Simon & Schuster;
Seifer, Marc J. (1998). Wizard: The Life And Times Of Nikola Tesla;
Tesla Nikola. Un nou sistem de motoare și transformatoare cu curent alternativ. Institutul american de ingineri electrici, mai 1888;
Peat, F. David (2002). In Search of Nikola Tesla (Revised ed.). Bath: Ashgrove;
www.britannica.com/biography/Nikola-Tesla;
www.biography.com/inventors/nikola-tesla;
www.history.com/topics/inventions/nikola-tesla;
en.wikipedia.org/wiki/Nikola_Tesla#Legacy_and_honors.