(19 octombrie 1899 – 9 iunie 1974)
Miguel Angel Asturias s-a născut la 19 octombrie 1899, în Ciudad de Guatemala și a fost un poet, romancier, dramaturg, jurnalist și diplomat guatemalez, unul dintre cei mai influenți scriitori latino-americani ai secolului al XX-lea, ale cărui opere au îmbinat realismul cu teme politice și sociale, în special cele legate de istoria și cultura guatemaleză, dar și de impactul colonialismului și al opresiunii asupra Americii Latine, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1967, cunoscut pentru romanele „Domnul Președinte” „Oamenii de porumb” și „Trilogia bananieră”.
Fiu de intelectuali, tatăl său fiind un avocat liberal, la scurt timp de la naștere, în timpul regimului dictatorial al lui Manuel Estrada Cabrera, din cauza persecuțiilor, familia sa a fost nevoită să se mute în micul oraș Salama, Asturias intrând în contact cu descendenții indienilor mayași.
În 1907, împreună cu părinții, s-a întors în capitală, unde a urmat cursurile liceale și s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității San Carlos din Guatemala, implicându-se în mișcările studențești și politice împotriva regimului dictatorial al lui Cabrera.
În 1923, după finalizarea studiile în drept, a plecat în Paris, unde a studiat etnologie și civilizații precolumbiene la École des Hautes Études, traducând, totodată, în spaniolă „Popol Vuh”, cartea sacră a indienilor mayași.
La Sorbona, Miguel Angel Asturias a asistat la cursurile despre religiile mayașilor ale profesorului Georges Raynaud, iar în calitate de corespondent al mai multor ziare importante din America Latină, a călătorit în toate țările Europei Occidentale, în Orientul Mijlociu, în Grecia și în Egipt.
Miguel Angel Asturias a debutat în 1930 cu „Legendele din Guatemala”, un amestec fascinant de mitologie, folclor și tradiții indigene guatemaleze, o odă adusă culturii mayașe și influențelor coloniale care au marcat istoria țării sale, fiind recompensat cu Premiul Silla Monsegur, pentru cea mai bună carte hispano-americană publicată în Franța.
În 1933 s-a întors in Guatemala, unde a întâlnit un alt regim dictatorial, cel al lui Jorge Ubico, iar până în 1944, a publicat doar sonete și poeme, reunite în volumul „Sonete” (1936).
În 1944, după schimbarea guvernului din Guatemala, s-a implicat în viața politică a țării sale, reprezentând-o ca ministru consilier la Buenos Aires și Paris și ambasador în El Salvador.
În 1946 , Miguel Angel Asturias a publicat romanul „Domnul Președinte”, unde explorează corupția, teroarea și depravarea dintr-o societate dominată de o dictatură brutală, creând o atmosferă sufocantă și un portret al autoritarismului dezastruos, unde denunță abuzurile care au avut loc de-a lungul istoriei Americii Latine, o consecință a regimurilor politice.
În 1949 a publicat romanul „Oamenii de porumb”, considerat capodopera sa, o odă adusă culturii indigene mayașe, unde descrie viața și lupta țăranilor indigeni guatemalezi împotriva modernizării și capitalismului, folosind simboluri preluate din mitologia și cosmologia mayașă, arătând impactul devastator al exploatării economice și al schimbărilor sociale asupra comunităților indigene, dar și puterea lor de a rezista și de a-și păstra cultura.
„Trilogia bananelor” este formată din romanele „Vânt puternic” (1950), „Papa verde” (1954) și „Ochii celor îngropați” (1960) și relevă influența nefastă a corporațiilor americane asupra economiei și politicii din America Centrală, dezvăluind corupția, abuzurile de putere și exploatarea oamenilor și resurselor naturale de către forțele capitaliste străine, fiind un studiu social profund asupra colonialismului economic.
În 1954, Asturias și-a pierdut cetățenia guatemaleană și a plecat în exil în Argentina, unde a rămas până în 1962, ulterior mutându-se în Europa, în Genova, Madrid și Paris.
Datorită romanelor publicate, Miguel Angel Asturias s-a impus ca un mare romancier de limbă spaniolă, fiind recompensat în 1966 cu Premiul Lenin pentru Pace al Uniunii Sovietice, iar în 1967 cu Premiul Nobel pentru Literatură „pentru creația lui literară plină de viață, adânc înrădăcinată în modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină.”
Considerat de către unii cercetători primul romancier latino-american care a arătat cum studiul antropologiei și al lingvisticii poate influența scrierea literară, dar și unul dintre pionierii realismului magic, stil literar care a influențat generații de scriitori latino-americani, printre care Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, Asturias, prin operele sale, a reușit să ofere o voce populațiilor indigene, aducând în centrul atenției suferințele și luptele lor pentru supraviețuire într-o lume dominată de colonialism și exploatare economică, folosind literatura ca pe un instrument de luptă împotriva nedreptăților sociale.
Miguel Angel Asturias s-a stins din viață la 9 iunie 1974.
