(3 aprilie 1924 – 1 iulie 2004)
Marlon Brando Jr. s-a născut pe 3 aprilie 1924, în Omaha și a fost un actor și regizor american, dublu câștigător al premiului Oscar, denumit „rebelul suprem, periculos, exploziv, pasional”, considerat unul dintre cei mai influenți actori ai secolului al XX-lea, recunoscut pentru talentul său extraordinar și stilul inovator, celebru pentru rolurile din filmele „Un tramvai numit dorință” (1951), „Viva Zapata!” (1952), „Julius Caesar” (1953), „Pe chei” (1954) și „Nașul” (1972).
S-a născut într-o familie marcată de drama abuzului de alcool şi a violenţei domestice, tatăl său fiind un om de afaceri sever, cu care nu a avut o relație apropiată, iar mama sa, o actriță aspirantă și neconvențională, ce l-a expus, de la o vârstă fragedă, lumii teatrului.
În adolescență, Brando a fost un spirit rebel, ce a excelat în sport și teatru, însă a eșuat la celelalte materii, fiind exmatriculat din mai multe școli. În 1941 a fost trimis de către tatăl său la Academia Militară Shattuck din Minnesota, unde a excelat în teatru, însă și-a păstrat atitudinea nonconformistă, ajungând să fie exmatriculat în 1943, pentru insubordonare. A lucrat ca săpător de șanțuri și a încercat să se înroleze în armată, însă la examenul medical, din cauza unei accidentări suferite la fotbal, a fost clasificat inapt fizic.
S-a mutat la New York pentru a studia actoria, unde a avut-o ca mentor pe Stella Adler, la Studioul de Actorie „Lee Strasberg”, debutând pe Broadway în 1944, în spectacolul lui John Van Druten, „I Remember Mama”, urmat de rolul din „Truckline Caf” (1946), pentru care a fost desemnat de criticii de teatru drept „cel mai promiţător actor de pe Broadway”.
A debutat pe marele ecrane în 1950, în filmul „Bărbaţii”, unde a interpretat rolul unui veteran paraplegic din cel de-al Doilea Război Mondial, continuând cu rolul lui Stanley Kowalski în adaptarea cinematografică a piesei de teatru scrisă de Tennessee Williams „Un tramvai numit dorinţă”, considerat primul său succes major, producția bucurându-se de un mare succes, fiind recompensată cu patru premii ale Academiei de Film, rolul aducându-i lui Brandon și prima nominalizare la Oscar.
Marlon Brando a jucat în numeroase filme care au definit cinematografia americană, precum „Viva Zapata!” (1952), care surprinde transformarea lui Emiliano Zapata de la ţăran, la revoluţionar şi, mai apoi, la preşedinte al Mexicului, rol ce i-a adus o nominalizare la Oscar, „Iulius Cezar” (1953), unde l-a interpretat pe Marc Antoniu, „Sălbaticul” (1953), imaginea rebelului motociclist Johnny Strabler devenind un simbol cultural și „Pe chei” (1954), unde a interpretat rolul lui Terry Malloy, pentru care a fost răsplătit cu Premiul Oscar pentru cel mai bun actor, fiind votat de către industria cinematografică americană drept unul dintre cei 10 cei mai apreciaţi actori.
În anii ’60, în urma rolului din „Revolta de pe Bounty” (1962), peliculă ce a fost considerată un eșec, cariera lui Brandon a avut un declin, fiind contestat pentru crizele de isterie de pe platou şi pentru că a încercat să modifice scenariul.
În ciuda numeroaselor critici primite, regizorul Francis Ford Copolla l-a propus pe Marlon Brando pentru rolul principal din „Naşul” (1972), interpretând la superlativ rolul lui Don Vito Corleone, readucându-l în lumina refectoarelor, câştigând Premiul Oscar pentru cel mai bun actor, pe care l-a refuzat în semn de protest față de tratamentul injust față de indigenii americani în industria cinematografică.
Marlon Brando a mai jucat în filmele „Ultimul Tango la Paris” (1973), „Superman” (1978), „Apocalipsul acum” (1979), „Un anotimp alb şi uscat” (1989), „Don Juan DeMarco” (1994), „Insula doctorului Moreau” (1996) și „Scor final” (2001).
Marlon Brando nu doar că a revoluționat arta actoriei prin metoda Stanislavski (crearea unui joc autentic și credibil, prin care actorul intră în pielea personajului și trăiește emoțiile acestuia ca și cum ar fi reale), dar a influențat și generații întregi de actori, precum Al Pacino, Robert De Niro și Daniel Day-Lewis. Datorită talentului unic și a interpretării inovatoare, rolurile pe care le-a interpretat au redefinit cinematografia americană, iar angajamentul față de cauze sociale, precum susținerea drepturilor civile ale afro-americanilor și ale nativilor americani, i-au consolidat statutul de figură culturală importantă.
Marlon Brando s-a stins din viață pe 1 iulie 2004.
