(13 iulie 1886 – 3 decembrie 1954)
Maria Ventura s-a născut la 13 iulie 1886, în București și a fost una dintre marile actrițe ale României, ce a interpretat în limbile franceză și română, cunoscută în țara noastră și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța ca Marie Ventura, ce a avut o contribuție importantă în dezvoltarea teatrului românesc prin înfiinţarea ansamblului „Maria Ventura”, fiind prima femeie ce a pus în scenă o piesă la Teatrul Francez, din Paris.
Fiica actriţei Lea Fanşeta Vermont şi a scriitorului Grigore Ventura, a avut parte de o copilărie petrecută în teatru, participând la diverse repetiţii, iar după ce a absolvit liceul, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1901, înterpretând diverse roluri pe scena Teatrului cel Mare, actualul Teatru Naţional din București.
Tatăl acesteia a întreprins demersuri ca Maria să obțină o bursă de studii în Paris, însă când a dat examen pentru a fi admisă la Conservatorul din Paris, a fost respinsă din cauza dicției. Nu s-a descurajat, iar după ce a luat lecţii de dicţie în limba franceză vreme de un an, a fost admisă la Conservatorul din Paris în aplauze, uimind comisia cu interpretarea unui monolog din tragedia „Fedra”.
În timpul studenţiei a participat la mai multe spectacole alături de Sarah Bernhardt și Edouard de Max, având și un turneu în America, iar în 1905, Conservatorul din Paris, pentru interpretarea unei tragedii, a recompensat-o cu premiul I, iar pentru interpretarea unei comedii, cu premiul al II-lea.
Maria Ventura a interpretat și rolul reginei Elisabeta în primul film românesc de ficțiune, „Independenţa României”, cu premiera la 11 septembrie 1912, în sala Eforie din Bucureşti, rolul regelui Carol I fiind interpretat de Constantin Nottara.
În ciuda succesului înregistrat la Paris, în timpul Primului Război Mondial, Maria Ventura a revenit în ţară și a îngrijit bolnavii de pe front, alături de Regina Maria, întorcându-se în Paris abia după terminarea războiului.
În 1919 a debutat pe scena Teatrului Francez, în opera „Le voile dechiré”, de Pierre Wolff, despre care mărturisea într-o scrisoare că: „N-am crezut niciodată că presa franceză poate fi unanimă în aprecierile ei. Sunt depăşită de scrisorile de felicitare”.
Maria Ventura a urcat pe scenele mai multor teatre pariziene, precum Thèatre d’Orange, Odéon, Réjane sau Teatrului Francez, triumfând în roluri clasice și în piese moderne, fiind numită, începând cu 1 ianuarie 1922, societară a Teatrului Francez, interpretând personaje din piesele marilor autori dramatici, precum Racine, Molière, Cehov, Shaw, Pirandello, Lenormand, Mauriac, devenind prima actriţă de origine română care a cunoscut succesul pe această scenă.
În 1929, a întemeiat la București Teatrul „Maria Ventura”, în Sala Comedia, unde este actualul Teatru Odeon, ce a funcționat până în 1936, unde a interpretat piese din dramaturgia universală sau românească, dând un mare imbold dramaturgiei românești.
A interpretat pe scena Teatrului Francez până când Parisul a fost ocupat de naziști, fiind îndepărtată, împreună cu alţi artiști de seamă, din cauza originilor evreiești, activând în Rezistenţa Franceză.
Maria Ventura a revenit pe scenă în 1951, în piesa „Colombe” de Jean Anouih și chiar dacă suferea de afecțiuni ale rinichilor, a urcat pe scenă până în ultima clipă, susţinând reprezentaţii la Teatrul Francez şi la Teatrul Libre, ultimul rol fiind în „Valsul toreadorilor”.
Maria Ventura a jucat și în filme mute franceze produse de Victorin Jasset, „Herodiada” (1909), Georges Denola, „Sfârşitul lui Robespierre” (1911) și Alberto Capellani, „Mizerabilii” (1912) și „Păcatul unui tron” (1916).
Maria Ventura a fost o artistă de mare sensibilitate, cu un simț ascuțit al tragicului, o voce impresionantă și o gestică elegantă, fiind și prima femeie care a pus în scenă o piesă la Teatrul Francez, în 1938, opera „Ifigenia” de Jean Racine.
Maria Ventura s-a stins din viață la 3 decembrie 1954, fiind înmormântată în cimitirul Passy, din Paris.
