(7 februarie 1862 – 23 noiembrie 1935)
Maria Cunțan s-a născut la 7 februarie 1862, în Sibiu și a fost o poetă și traducătoare română, membră a „Societăţii Scriitorilor Români”, cunoscută și sub pseudonimele Liliac și Rim.
La 6 ani a jucat în trupa lui Mihai Pascaly, ce se afla în turneu la Sibiu, rolul unui copil într-o piesă tradusă din limba franceză, iar în rolul de sufleor a fost Mihai Eminescu, celebrul poet care i-a devenit mentor.
Carieră
A urmat cursurile Liceul luteran şi al Institutul francez Vigand din Sibiu și a debutat în 1891 cu o poezie în revista „Tribuna” și cu proză în revista „Foaia ilustrată”.
În următorii ani a publicat poezii şi traduceri în publicațiile „Familia”, „Tribuna”, „Dochia”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Semănătorul” și „Convorbiri literare”, iar în 1901 a publicat primul volum intitulat „Poesii”, ce s-a bucurat de un mare succes, Octavian Goga afirmând că Maria Cunțan avea „condeiul cel mai chemat de a interpreta sentimentul femeii române în Ţara Ardealului”.
În 1905, a publicat cel de-al doilea volum de versuri, intitulat „Poezii”, poezia „Asfințit” obținând premiul revistei „Luceafărul”, iar în 1909 a publicat traducerea dramei lui Frederic Schiller „Fecioara din Orleans”.
În 1909, a devenit membră activă a „Societății Scriitorilor Români”, iar alături de Goga, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu și Victor Eftimiu, a luat parte la „Șezătoarea de la Sibiu”, prima șezătoare literară a scriitorilor români, ținută în sala festivă a „Astrei”, unde Maria a prezentat poezia „Povestea cântecului”.
În 1916, adunând cele mai reprezentative poezii ale sale, a publicat două volume, intitulate „Din caierul vremii”.
În timpul Primului Război Mondial a devenit soră de caritate, ajutând la îngrijirea răniţilor de pe front, iar în 1919 s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Printre creațiile îndrăgite ale Mariei Cunțan se numără și poemele „Orfanele”, „Legenda”, „Nepotul lui Moş Pralea”, povestirea „Fraţii Mircea”, piesele „Dorul de mama”, „Cântarea lui Andrei“, „Copiii bardului“, precum și volumul de versuri „File rupte”.
În epocă, a organizat seri literare și muzicale, fiind apreciată de critici și contemporani ca Ilarie Chendi și Titu Maiorescu, rămânând o figură respectată în cultura românească.
Singură și grav bolnavă, ultimii ani din viață i-a petrecut într-o cămăruță a azilului „Domnița Bălașa”, iar la 23 noiembrie 1935, Maria Cunțan s-a stins din viață.
