(8 iunie 1903 – 17 decembrie 1987)
Marguerite Yourcenar, pe numele real Marguerite Cleenewerck de Crayencour, s-a născut la 8 iunie 1903, în Bruxelles și a fost o romancieră, eseistă și povestitoare franceză de origine belgiană, câștigătoare a nenumărate premii, prima femeie aleasă în Academia Franceză, o instituție literară exclusivistă, cu un număr limitat de 40 de membri.
La scurt timp de la naștere, mama acesteia s-a stins din viață, de educația ei ocupându-se atât tatăl, o personalitate nonconformistă, care a învățat-o greaca veche, cât și diverși profesori particulari.
A obţinut bacalaureatul la Nisa, în 1919, fără să fi urmat vreo școală publică, iar cum începuse deja să scrie, tatăl a suportat costurile publicării primelor două plachete de versuri, debutând astfel, în 1921, cu poemul „Jardin des Chimeres”, inspirat de legenda lui Icar, urmat de poemul „Les Dieux ne sont pas morts” (1922), sub numele „Yourcenar”, o anagramă imperfectă a numelui de familie „Crayencour”.
În 1929, a publicat romanul „Alexis ou le Traité du vain combat” – „Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică”, în același an stingându-se din viață tatăl ei.
A dus o viață boemă, locuind în Paris, Lausanne, Atena, Istanbul și Bruxelles și a publicat „Nouvelles orientales” – „Povestiri orientale” (1938) și romanul „Le coup de grâce” – „Lovitura de grație” (1939).
După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, unde în 1947 a devenit cetățean american și a predat literatura franceză și istoria artei în New York City și la Sarah Lawrence College.
În 1951 a publicat romanul „Mémoires d’Hadrien” – „Memoriile lui Hadrian”, o autobiografie imaginară a împăratului roman Hadrian aflat către sfârșitul vieții, sub forma unei lungi scrisori adresate lui Marcus Aurelius, ce s-a bucurat de un succes imens la nivel mondial, romanul fiind recompensat în 1952 cu „Prix Femina Vacaresco”, oferit de scriitoarea română Elena Văcărescu.
În 1968 a publicat romanul „L’ouvre au noir” – „Piatra filozofală”, ce spune povestea lui Zenon Ligre, medic, filosof și alchimist renascentist, care îndemnat de fervoarea cunoașterii, caută să găsească un răspuns întrebărilor celor mai chinuitoare, volumul fiind recompensat cu „Prix Femina”, unul dintre cele mai prestigioase premii literare franceze.
În 1965, Marguerite a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură, în 1970, a devenit membră a Academiei Regale de Limba și Literatura Franceză din Belgia, iar la 6 martie 1980 a devenit prima femeie aleasă în Academia Franceză.
Operele literare ale scriitoarei se remarcă printr-un stil clasic și o subtilitate psihologică, recreeând epoci și personaje din trecut, meditând astfel asupra destinului uman, moralității și puterii.
Yourcenar a scris numeroase romane, poeme în proză şi eseuri, a tradus în franceză diverse romane englezești și americane, iar operele sale au fost traduse de Grace Frick, secretara și partenera sa de viață.
Marguerite Yourcenar s-a stins din viață la 17 decembrie 1987.
